Scopul DNA, similar cu “Mani Pulite”: distrugerea clasei politice românești și înlocuirea ei cu partide noi, obediente intereselor străine

E destul să analizezi sălbăticia și agitația anilor ’90 din Italia, atât din zona mafiotă, politică și economică, o isterie la nivel macrosocial, o mișcare browniană în societatea italiană generată și prin implicarea CIA în campania “Mani Pulite”, încât să realizezi că tot efortul din spatele tuturor acelor zbateri și scandaluri uriașe sub pretextul luptei anticorupție, au o asemănătoare cu sistemul abuziv construit și în România prin acțiunile DNA coroborate cu cele ale SRI-ului, și ale altor instituții de forță din țara noastră.

Scopul principal al colaborării serviciilor secrete italiene cu cele din SUA și subordonarea justiției italiene în cadrul unui soi de organizare de tip militar în anii ’90, era acela de a scoate definitiv din viața politică a Italiei, principalele forțe politice italiene, reprezentate la vremea aceea de către cele două mari partide italiene (Partidul Socialist Italian, respectiv “Democrazia Cristiana”) și înlocuirea acestora cu formațiuni politice noi, obediente acelui nou sistem creat de serviciile secrete din Italia și SUA.

Păi, ce să vezi? Și prin birourile lui Kovesi și ale altor țuțeri de prin instituțiile de forță din România din timpul vârfului de formă din anii de prigoană ai DNA-ului, foșgăluiau tot felul de băgători în seamă americani, cel mai probabil din cadrul CIA sau structuri auxiliare.

La fel ca și în Italia anilor ’90, și în România au apărut pe același model ca din spuma mării, niște partide noi, cu tendințe clare de obediență către tot felul de interese străine, către o serie de ambasade străine cu interese în România: USR, PLUS, MRÎ, Pro România, etc Atât abuzurile tot mai nedemocratice și mai anticonstituționale din așa zisele campanii anticorupție ale DNA cât și activitatea antiromânească a noilor partide apărute peste noapte pe scena politică din România, au beneficiat masiv de sprijinul ambasadei SUA și a Departamentului de Stat, fix pe același model pe care au fost sprijinite și noile formațiuni politice italiene apărute la mijlocul anilor ’90, ajutate financiar și consiliate din „surse externe misterioase”.

Atât “Mani Pulite” din Italia cât și campaniile DNA din România s-au bazat de multe ori nu pe dosare și cazuri atent construite și analizate, ci pe un heirupism stahanovist, pe baza unor acuzații insuficient probate, dar susținute cu fanatism de o uriașă mașină de propagandă formată din presă, vectori de opinie, discursul unor politicieni veroși și pe o foarte vocală și agresivă rețea de așa ziși activiști civici, formată din nenumărate ONG-uri implicate politic și ideologic în viața socială din România.

La fel ca în peninsula italică, și la noi serviciile au pregătit din timp noile partide care ar trebui să conducă pe viitor România, formate în mare măsură de progeniturile vechilor securiști, îndoctrinați să devină slugi obediente unor interese total străine de cele ale poporului român.

Între timp, ajunși la anii bătrâneții, unii dintre tartorii care au inițiat în Italia teroarea “Mani Pulite” au început să recunoască timid că nu chiar toată activitatea lor se îndrepta neapărat spre zona anticorupție, ci se foloseau instituțional de anumite pârghii pentru a-i îndepărta din viața socială și politică pe toți cei care nu se încadrau în tiparele ideologice dictate de către curentul mainstream stabilit de serviciile secrete italiene în colaborare cu cele din SUA.

„Antonio di Pietro, inițiatorul operațiunii „Mani Pulite” (cam ce face DNA acumîn România) regretă activitatea sa ( exagerată) de odinioară: Mărturisesc: am dus o politică bazată pe teroare și am plătit pentru asta. Am pus pe roate consensul asupra politicii terorii, apoi am plecat acasă. Mi-am bazat politica terorii pe cătușe, pe conceptul ca toți ”ceilalți” erau niște infractori, pe teama că cei care nu gândeau ca mine erau niște delincvenți. Azi, când am ajuns la vârsta a treia, realizez că și ideile altora trebuie respectate”.”, a scris pe facebook Razvan Haritonovici

Câtă lume a realizat la vremea respectivă spre exemplu, că un megadosar precum Microsoft-EADS, instrumentat de Direcţia Naţională Anticorupţie, nu era nicidecum rodul muncii şi inteligenţei strălucite a marilor procurori anticorupţie din România ridicați în slăvi de către propagandă (n.r. începând cu Daniel Morar, Lucian Papici, Maria Alexandru, Laura Codruţa Kovesi, și terminând cu niște specimene precum Portocală, Lucian Onea sau Ciprian Man), ci al unor anchete demarate de către autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii, Germania, Elveţia şi Austria. 

Anchete precum Microsoft-EADS, Bechtel, etc, începute cu mare tam-tam și pupincurisme fără de seamăn din partea uriașei mașini de propagandă în frunte cu Hoitnewz, (Ne)Adevărul, Irealitatea TV, UM Digi24, Aktual24, etc au sfârșit prin a fi niște mari fâsuri, fără recuperarea prejudiciilor materiale și fără pedepsirea vinovaților.

Însă ori de câte ori statul român încerca să se protejeze și să-și protejeze cetățenii prin diverese măsuri legislative, nu multe la număr din păcate, tocmai unele dintre ambasadele pomenite mai sus, cele care au pornit anchete de „anticorupție” în România, ieșeau ca păduchii în frunte cu comunicate și stârneau valuri ONG-iste de proteste pe străzile României. Dacă nu cunoaștem istoria, vom repeta și noi aceleași greșeli pe care le-au făcut și italienii..