La 27 aprilie 1952, murea în închisoarea de la Sighet, generalul Grigore Georgescu, după patru ani și patru luni de detenție, deși sentința fusese de numai trei ani.
Un general care a luptat pe câmpurile de luptă pentru apărarea României atât în Primul cât și în cel de-Al Doilea Război Mondial, la 18 mai 1946, la vârsta de 60 de ani, este arestat și umilit de către noul regim comunist pentru a le face pe plac sovieticilor care se instalaseră neoficial la cârma țării.
Deși aflat la o vârstă înaintată, generalul Grigore Georgescu a fost supus unui val cumplit de umilințe, procese regizate, în care s-au decis împotriva sa inclusiv sentințe de confiscare a proprietăților. A fost arestat și apoi eliberat în mai multe rânduri, după acuzații penibile, fiind acuzat de sovietici că a făcut parte dintr-un “guvern criminal”, sau de “pregătirea și participarea la războiul contra URSS”.
După ultima încarcerare, cea de la data de 1 februarie 1949, de la Aiud, familia nu a mai știut absolut nimic despre el și despre situația sa. Deși în 1951 ar fi trebuit să fie pus în libertate, el a fost transferat la închisoarea din Sighetul Marmației. Abia în anul 1954 familia a aflat despre decesul în închisoare al generalului Grigore Georgescu și abia în 1956 soția generalului a primit certificatul de deces. Din certificat rezulta că soțul ei murise la 27 aprilie 1952, după patru ani și patru luni de detenție, deși sentința fusese de numai trei ani.
Așa a sfârșit un general român care se dedicase apărării României în două războiae mondiale, și din care scăpase teafăr, deși a înfruntat de mai multe ori moartea pe câmpul de luptă.