Prăznuirea Sfântului mare mucenic Ioan cel Nou (cunoscut și ca Ioan cel Nou de la Suceava), un sfânt creștin din secolul al XIV-lea, se face în fiecare an de către Biserica Ortodoxă Română la data de 2 iunie.
Născut în cetatea Trapezunt (oraș-port la Marea Neagră, întemeiat de coloniștii greci), în jurul anului 1300, din părinți creștini greci, Ioan ajunge să se îndeletnicească după tradiția familiei cu negustoria, prilej cu care călătorește mult de-a lungul țărmurilor Mării Negre.
Însă în timpul acestor călătorii, Ioan nu se ocupa doar cu negoțul, ci își marturisea și credința în Iisus Hristos și pe care o propovăduia și celor din jurul său. Într-una din călătoriile sale, acesta a pornit către Cetatea Albă (sudul Basarabiei), ocupată la acea vreme de către tătarii nogai. Pe drumul către Cetatea Albă, Ioan își atrage antipatia din partea unui negustor catolic pe nume Reiz.
Cunoscând faptul că tătarii pot fi foare ușor provocați atunci când simt că le este jignită credința religioasă, Reiz l-a mințit pe conducătorul cetății că Ioan dorește să treacă la religia cea străveche a tătarilor (tengriismul). Nereușind să-l facă pe Ioan să renunțe la creștinism, conducătorul cetății poruncește ca acesta să fie pus la munci grele și înjositoare, bătut, torturat și batjocorit.
A doua zi, stăpânul cetății l-a ispitit pe Ioan cu promisiunea de a chema cei mai buni doctori pentru a-i trata rănile, cu condiția ca acesta să se lepede de creștinism și să se închine simbolurilor adorate de multe dintre popoarele turanice ale stepelor asiatice. Însă cum Ioan a refuzat și a continuat să-și mărturisească din nou credința, păgânii l-au legat de un cal și târât prin cetate. Cu trupul plin de răni, tânărul Ioan continua să murmure rugăciuni către Dumnezeu, astfel că unul dintre călăi se înfurie și îi taie capul.
Trupul i-a fost lăsat să zacă în locul în care a fost decapitat, creștinii din cetate neîndrăznind să-l atingă, de frica păgânilor. Dar la scurtă vreme de la moartea mucenicească a lui Ioan, au început să apară minunile: un arcaș din cetate a încercat să tragă cu săgeata în trei siluete aflate lângă trupul lui Ioan, crezând că aceștia sunt preoți ortodocși care au venit să-i recupereze trupul, dar mâinile i-au rămas înțepenite pe arc și pe săgeată fără să poată acționa. Minunile care au ajuns și la urechile conducătorului cetății au început să-i înspăimânte pe păgâni.
Dejucând încercarea negustorului Reiz de a-i dezgropa și fura trupul lui Ioan, un preot local a ridicat împreună cu o parte a comunității trupul neputrezit al noului mărturisitor al lui Hristos și l-au dus în altarul unei biserici din oraș, acolo unde a rămas preț de șapte decenii, până ce evlaviosul domn Alexandru cel Bun se hotărăște în anul 1402 să aducă moaștele Sfântului Mucenic Ioan cel Nou la Suceava.
Alaiul cu moaștele Sfântului Ioan a fost întâmpinat la locul numit “Poiana Vlădicăi”, în apropiere de Iași, de către domnitor și soția sa, de mitropolitul Iosif, de marii dregători, egumeni, călugări, preoți și credincioși, care l-au însoțit până la Suceava. De atunci, Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava este cinstit ca apărător al Moldovei, prin sfintele sale moaște săvârșindu-se minuni nenumărate asupra celor care au venit să se închine cu credință Sfântului.