La 20 iulie 1514, Gheorghe Doja, liderul răscoalei țărănești, este torturat în mod barbar şi executat prin aşezare pe un „tron” înroşit în foc
Înfrângerea răscoalei țărănești condusă de Gheorghe Doja are un deznodământ macabru: liderul răscoalei este prins, torturat și ucis în chinuri groaznice.
La doar câțiva ani de la moartea lui Ștefan cel Mare, expansiunea otomană spre centrul Europei își luase un avânt care avea să îi ducă într-un final pe turci până la porțile Vienei. La începutul secolului XVI, nici măcar Transilvania nu a fost ferită de încercările turcilor de a subjuga și această provincie.
Conștient de pericolul turcesc, un mic nobil secui ( n.r. țăran secui înnobilat), Gheorghe Doja, a organizat o cruciadă antiotomană, la îndemnul papei Leon al X-lea, cu o armată formată în cea mai mare parte a ei din pătura socială de jos, grosul armatei fiind reprezentat de țărănimea recrutată de pe moșiile marii nobilimi.
Lipsa țăranilor de pe domeniile feudale atrage o comportare tiranică din partea nobilimii, ceea ce face ca toată această campanie antiotomană să preia din mers și un caracter antifeudal, transformându-se într-o uriașă răscoală țărănească.
În vara anului 1514, Gheorghe Doja, mic nobil secui, conduce această răscoală contra marilor bogătași (proprietari de pământuri) unguri, îndreptându-se împotriva Cenadului şi Nădlacului, unde răsculaţii l-au prins pe episcopul Csáki şi l-au ucis.
Principalele ținte ale răscoalei țărănești condusă de Doja erau reprezentate de cetatea Timișoarei şi Cenadul, localităţile de reşedinţă ale episcopului Nicolae Csáki (Nicolaus de Csak), principalul adversar al înarmării ţăranilor în vederea cruciadei.
Eșecul atacului de la 15 iulie 1514 al armatei ţărăneşti asupra Cetăţii Timişoara unde se refugiaseră marea nobilime este unul care duce și sfârșitul în chinuri pentru liderul răscoalei țărănești: în urma înfrângerii răscoalei țărănești condusă de el, Gheorghe Doja a fost torturat și executat din ordinul lui Ioan Zapolya.
În perioada comunistă, autoritățile din Ungaria au încercat să se revanșeze pentru această monstruoasă crimă săvârșită în istoria Transilvaniei de către unguri împotriva secuilor, promovând un adevărat cult al personalității pentru Gheorghe Doja: nume de străzi, de instituții, numeroase statui și monumente au fost dedicate micului nobil secui care s-a ridicat împotriva marii nobilimi maghiare din Ardeal.
Tot în perioada Ungariei comuniste, au fost emise bancnote cu chipul lui Gheorghe Doja pe ele. Începând din 24 februarie 1947, atunci când a fost emisă prima bancnotă și până pe 31 septembrie 1993, atunci când a fost retrasă, bancnota de 20 de forinți a făcut parte din viața poporului ungar. A existat de asemenea și o monedă de 20 de forinți cu chipul lui Gheorghe Doja în Ungaria. În perioada proletcultistă din Ungaria, a existat o largă aplecare asupra personalității lui Gheorghe Doja din partea unor artiști din domenii foarte variate: sculptori, pictori, poeți, scriitori, etc