La 1 octombrie 1875 s-a ridicat la Iași de către Consiliul Comunal un monument în memoria domnitorului Grigore Ghica
La 1 octombrie 1875, în semn de recunoștință pentru că a protestat vehement față de înțelegerea secretă dintre Austria și Rusia prin care austriecii dezmembrau din trupul Țării Moldovei cu acordul Imperiului Otoman nord-vestul Moldovei și pe care aveau să-l denumească „Bucovina”, și a sfârșit asasinat de turci pentru împotrivirea aceasta, s-a ridicat la Iași un monument în memoria domnitorului Grigore Ghica.
De altfel, cedarea “cu cântec” de către Imperiul Otoman a nord-vestului Moldovei în favoarea austriecilor, operațiune pe care Imperiul Otoman nici măcar nu era îndreptățit să o facă potrivit siuației Principatelor Române de la acea vreme, a și fost pricina din cauza căreia domnitorul Grigore Ghica ajunge să fie asasinat de către turci.
Descrierea uciderii lui Grigore Ghica Vodă, făcută în cronica scrisă de Iordachi Sion și continuată de fiul său Antohi, dezvăluie următoarele:
“Let 1777 (7286) în 1 a lui Octomvrie de când au venit un capigi-bașa cu poruncă di la Poartă di au mazilit pre Grigori Vodă Ghica și la trii ciasuri și jumătate di noapte l-au tăet la casele din Beilic, o vai de dânsul cum l-au omorât și ce fel de moarte au murit săracul -și pi Doamna lui și beizadelile i-au luat și i-au dus la Țarigrad – o vai de dânșii…”
cronica scrisă de Iordachi Sion și continuată de fiul său Antohi
Pentru protestul său vehement împotriva anexării nord-vestului Moldovei de către Austria, austriecii au solicitat Imperiului Otoman înlăturarea domnitorului Grigore Ghica Vodă de pe tronul Moldovei.
Astfel, conformându-se dorinței austriecilor, turcii au trimis un capugiu (agent executor) la curtea lui Ghica Vodă. Domnitorul a fost ucis la 1 octombrie 1777 ( s.n. 12 octombrie 1777): a fost decapitat de turci, iar corpul i l-au aruncat pe fereastră, îngropându-l ulterior în fundul grădinii.
Pe piatra sub care este înmormântat la biserica Sfântul Spiridon din Iași, o inscripție (în grecește) amintește că:
“Această piatră frumos sculptată ascunde trupul aceluia care a fost din neamul strălucit al Ghiculeștilor, al lui Grigorie renumitul domn al dacilor, cel înveșmântat în evlavie și coborâtor din mari strămoși fiind răpit de moarte înainte de vreme iar acum locuiește în lăcașurile cerului.”
Piatra funerară a lui Grigore Ghica de la biserica Sfântul Spiridon din Iași
Deschideți orice rețea de socializare și veți fi bombardați de imagini ale unor petreceri pentru…
La 22 iulie 1910, în Blaj, unul dintre cele mai importante centre spirituale și culturale…
15 iulie 1858 – „Cap de Bour”, prima marcă poștală românească, simbol al demnității și…
La 15 iulie 1514, lângă Cetatea Timișoarei, se încheia unul dintre cele mai dramatice episoade…
21 Iunie 1849 – Avram Iancu și demnitatea unei națiuni care nu a îngenuncheat La…
11 iunie 1896 Procesul de presă dela 11/23 iunie al „Foii Poporului" (La Curtea de…
Leave a Comment