Regimentul 40 Infanterie a fost o unitate de nivel tactic care s-a constituit la 14/27 august 1916, prin mobilizarea unităților și subunităților existente la pace aparținând de Regimentul Călugăreni No. 40, regimentul participând la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului (1916 – 1918).
Drapelul de luptă al regimentului a fost decorat cu cea mai înaltă distincție de război, Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III:
“În timpul omorâtorului bombardament inamic din 6-8 octombrie 1916, ofițerii și trupa regimentului au cerut să fie adus drapelul în tranșeele de la Topraisar, jurând pe el, că nu vor părăsi poziția ce le era încredințată, decât din ordin.”
Anuarul ofițerilor și drapelelor Armatei Române cărora li s-au conferit ordinul „Mihai Viteazul”
La intrarea în război, Regimentul 40 Infanterie a fost comandat de locotenent-colonelul Stan Poetaș. La doar 19 ani, Stan Poetaș devine ofițer în Armata Română. Apoi începe o ascensiune fulminantă pe scara ierarhică, de la gradul de sublocotenent, comandant de pluton, până la gradul de colonel și comandant al Regimentului 40 Infanterie Călugăreni, în 1916.
După o perioadă de suferință pe frontul dobrogean, locotenent-colonelul Stan Poetaș aprinde speranța victoriei pentru români, după victoria uimitoare din bătălia de la Neajlov–Argeș, supranumită și Bătălia Bucureștilor, în timpul căreia capturează câteva sute de prizonieri, trei tunuri grele și numeros material de război, după un atac furibund care provoacă retragerea dezorganizată a dușmanului de pe front.