,,Niciun român nu s-a născut vreodată rob !”. 169 de ani de la nașterea românului patriot Vasile Lucaciu

La 21 ianuarie 1852 se năștea în satul Apa din  Comitatul Sătmar, Vasile Lucaciu, una dintre cele mai importante personalități politice, culturale și istorice ale românilor ardeleni din perioada dualismului Austro-Ungar, militant pentru drepturile românilor din Transilvania.

Cei cu suflet românesc, cu trăiri și sentimente patriotice, cu dragoste de neam și de luptători pentru drepturile românilor, sunt  invitați astăzi, 21 ianuarie, să își facă timp preț de 10 minute și să cânte sau să murmure măcar DOINA LUI LUCACIU.

Preotul Vasile Lucaciu a fost numit Leul de la Șișești pentru dârzenia de care a dat dovadă în lupta sa neobosită și consecventă pentru drepturile românilor, pentru Marea Unire. A fost una dintre cele mai reprezentative personalităţi care a luptat toată viaţa sa pentru drepturile românilor aflaţi sub ocupaţie austro-ungară.

,,…în două mii de ani n-a trecut o zi în care să nu se vorbească româneşte în Transilvania!  Niciun român nu s-a născut vreodată rob !”   spunea Pr. Vasile Lucaciu în pledoaria sa la Procesul Memorandiștilor de la Cluj.

Pledoaria sa de la Procesul memorandiștilor este o lecție ce ar trebui predată săptămânal fiecărui elev din școlile românești. Această pledoarie nu ar trebui să lipsească din casa niciunui român.

În anul 1892 a participat, împreună cu fruntaşii românilor din Transilvania, la redactarea faimosului Memorandum  care dorea să prezinte împăratului Austro-Ungariei, Franz Joseph, nedreptăţile la care sunt supuşi românii. După redactarea Memorandului, cea mai mare parte a fruntaşilor români a fost de părere ca acesta să fie păstrat în dosare şi să fie înaintat împăratului altădată, când se va ivi o ocazie favorabilă. Vasile Lucaciu a fost cel mai aprig susţinător al acţiunii imediate, ceea ce nu s-a întâmplat. Retras la Şişeşti după participarea la redactarea Memorandului, el a continuat să publice articole în presa românească, articole care vorbeau de persecuţiile la care erau supuşi românii de către autorităţile maghiare. Ca urmare, a fost din nou arestat şi întemniţat. Această arestare i-a determinat pe membrii Comitetului Naţional să decidă înaintarea Memorandului către împăratul habsburg imediat ce Vasile Lucaciu va ieşi din închisoare.

Trei sute de delegaţi români au fost aleşi pentru a prezenta Memorandul la Viena, împăratului, şi ei au fost conduşi de dr. Vasile Lucaciu. Împăratul a refuzat să se întâlnească cu delegaţii şi să primească Memorandul, trimiţându-l guvernului maghiar, care a dezlănţuit teroarea împotriva petiţionarilor.

Întors acasă, Lucaciu scrie o circulară, pentru a convoca membrii Comitetului Naţional la sfat, pentru a vedea ce e de făcut în situaţia creată. Circulara sa “dacă n-aş avea cerneală v-aş scrio cu sângele meu, pentru a vă face să lăsaţi teama şi să veniţi să începem lupta, lupta cea mare, care ne va aduce izbăvirea. Trebuie să ne-o aducă, fiindcă dreptatea e cu noi” nu a mai fost multiplicată, pentru că au intervenit din nou autorităţile. Din nou Vasile Lucaciu a fost arestat şi aruncat în închisoare, la Szeged, Ungaria.

Deja Vasile Lucaciu devenise personaj de legendă pentru români, care au înţeles că lupta pentru drepturile lor naţionale, astfel încât poporul i-a compus o doină, numită ,,Doina lui Lucaciu,,

 Aceasta devenise un asemenea simbol, încât cei care îndrăzneau să o cânte erau vânaţi de jandarmii maghiari.

După eliberarea din închisoarea din Szeged, Lucaciu a fost urmărit permanent de autorităţi, i s-a cenzurat corespondenţa sau i s-a reţinut la poliţie, a fost izolat pentru a nu mai putea comunica cu nimeni.

DOINA LUI LUCACIU

Cântă mierla prin păduri, of, of, of,
Robu-i Lucaciu la unguri
Pentru sfânta libertate
De care noi n-avem parte,
Pentru sfânta libertate
De care noi n-avem parte.

Nu fi mierlă supărată, of, of, of,
Nu-i robia ne-ncetată,
Vine dalba primăvară
Fi-va Lucaciu liber iară,
Vine dalba primăvară
Fi-va Lucaciu liber iară.

Nu suspina în zadar, of, of, of,
Du-mi-te pân-la Sătmar,
Unde-i Lucaciu la-nchisoare,
Nu vede nici cer, nici soare,
Unde-i Lucaciu la-nchisoare,
Nu vede nici cer, nici soare.

Vântul bate, frunza pică, of, of, of,
Inima mi se despică,
De durere şi de chin
Că-i Lucaciu la Seghedin,
De durere şi de chin
Că-i Lucaciu la Seghedin.

Seghedine, Seghedine, of, of, of,
Dumnezeu cum te mai ţine?
Mureş, Tisa până când
Te mai ţine pe pământ?
Mureş, Tisa până când
Te mai ţine pe pământ?