O casă pentru un tânăr convins de Parohul din Dăeni să revină în țară, alături de frații lui!

  Un tânăr și soția lui s-au întors din Germania pentru că Părintele Alexandru Balaban, Parohul din Dăeni, județul Tulcea, i-a dat telefon și i-a spus că frații lui, rămași fără părinți, au nevoie de el. Încununarea unei povești de transformare personală, responsabilitate și solidaritate a avut loc duminică, atunci când casa construită pentru ei de echipa emisiunii Visuri la Cheie a fost sfințită de Episcopul Tulcii, informează Basilica.

Povestea a început cu doi ani în urmă, când Părintele Alexandru Balaban a primit un apel la miezul nopții de la fratele său. În apropiere de Buzău, acesta se oprise să vadă dacă are pană de cauciuc. Atunci a văzut un copil care stătea singur pe marginea drumului.

Întrebat ce este cu el, copilul l-a condus la mama lui însărcinată și ceilalți trei frați. Nu aveau domiciliu stabil. În noaptea aceea, prin telefonul fratelui său, Părintele Alexandru Balaban a vorbit cu fata cea mare, Petronela.

„I-am zis să mă sune când simt ei nevoia, iar eu vin să îi iau și îi aduc să stea la mine peste iarnă. Încă nu știam cum voi rezolva acest lucru”, își amintește parohul.

După un timp în care Petronela l-a verificat pe părinte pe Facebook, să vadă dacă este cu adevărat cine se recomanda a fi, mama și fata l-au sunat și i-au cerut ajutorul.

Părintele a rugat-o pe o enoriașă, Marioara Iordan, să facă focul în casa tatălui ei, pentru a-i găzdui temporar. Tanti Marioara a aprins focul, a pregătit mâncare și i-a așteptat. Era o noapte cu ploaie torențială în estul țării.

Un atu improbabil: fratele din diaspora

Părintele a plecat la Parava, în județul Bacău, unde i-a găsit pe mamă și pe copii într-un bordei minuscul și dărăpănat. I-a adus la Dăeni, în casa Marioarei Iordan. Așa a început lunga luptă de reintegrare a copiilor Petronela, Beniamin, Dumitrel și Daniela. Parohul din Dăeni a alergat serios pentru ei, a dus muncă de lămurire și educare.

Copiii au fost înscriși la școala locală. A fost greu și până s-au obișnuit, pentru că munceau cu ziua în loc să meargă la școală. Uitaseră să scrie și să citească. „Fata cea mare, Petronela, era în clasa a opta când a fost retrasă. Ar mai fi avut o lună până să termine anul”, își amintește parohul.

I-a luat pe copii pe adresa lui, pentru a-i înscrie la școală, le-a cumpărat haine și alimente, a dus-o pe mama însărcinată la medic. Din păcate, mama nu s-a putut integra și s-a hotărât curând să plece iar în lumea largă. Aflându-i planul, sora cea mare, Petronela, s-a sfătuit cu părintele.

Atunci au apelat la un atu improbabil: părintele l-a sunat pe Ionuț, unul din frații mai mari ai Petronelei, care se despărțise de mult de mama lor. Era la muncă în Germania. „Vino, frații au nevoie de tine. Iar eu vă voi ajuta”, i-a spus Părintele Alexandru Balaban.

Ionuț nu fusese niciodată în județul Tulcea și era prima dată când vorbea cu părintele. Și totuși inima de frate și providența au lucrat. A spus „da”.

El avea niște bani puși deoparte, iar părintele avea cunoștințele și capitalul de încredere pentru a-l ajuta să-și ia o locuință. Impresionați de povestea familiei, proprietarii unei case de pe Strada Pescarilor le-au lăsat și mobila și acareturile.

Cu acest salt de încredere a început o viață nouă pentru Ionuț și frații lui părăsiți de mamă. La îndemnul parohului, Ionuț s-a căsătorit cu partenera lui de viață, Gabriela iar acum li s-a născut al doilea băiețel.

Cu sprijinul DGASPC Tulcea și al asistentei sociale Tica Bâră din Dăeni, cei doi au obținut custodia pentru Beniamin, Dimitrel și Petronela. În prezent, așteaptă actele pentru sora mai mică a lui Ionuț, Daniela, care locuiește deja la ei. Mai multe pe Basilica.