Clientul nemulțumit cu scaunul în mână, către cei de la JYSK și PEPCO: “Hoților! Sunteți niște hoți ordinari!”
Scene distopice în parcarea unui magazin din Iași: un taximetrist trecut bine de vârsta a doua, cu o burtă de bere proeminentă, își face apariția nervos cu resturile unui scaun, gesticulând frenetic și blestemând magazinul de unde l-a cumpărat: JYSK.
Deși omul avea bonul care dovedea când și de unde cumpărase scaunul, a descoperit că trebuie să întâmpine mai multe obstacole:
- în primul rând nu putea trece de paznicul de la intrare pentru că nu avea certificatul verde
- în al doilea rând, chiar și după ce a reușit să vorbească în cele din urmă cu o angajată a JYSK, aceasta i-a spus că nu i se poate nici schimba scaunul, nici banii nu și-i poate recupera, poate doar să-și accepte rolul de ghinionist și de păgubit
De frustrare, omul se vântura prin fața intrării de la JYSK, când prin fața intrării de la PEPCO, urlând cât îl țineau bojocii:
“Hoților! Sunteți niște hoți ordinari! Sunteți niște hoți nenorociți!”
O adevărată “poveste de iarnă”, când oamenii sunt pătrunși de spiritul sărbătorilor de iarnă, de altruism, de solidaritate, de empatie, …. Pffff…
Revenind la oile noastre: cetățeanul nervos că a rămas cu scaunul stricat de la JYSK și cu buza umflată, își striga frustrarea uitând că trecuse deja de intrarea în magazinul JYSK și ajunsese în fața intrării de la PEPCO. El îi tot dădea înainte cu “Hoții”, “Hoții” și iar “Hoții”… La un moment dat iese un paznic de la PEPCO cu o tabletă în mână cu care acesta scana la intrarea în magazin QR-ul vieții și îl întreabă de ce e supărat și cine l-a furat de strigă hoții în fața magazinului.
Taximetristul îi povestește pățania cu scaunul stricat de la JYSK, dar de acum generalizează și îi face hoți pe toți cei care au magazine acolo:
“Sunteți niște hoți! Păcat că l-am împușcat în decembrie 1989 pe cel care ne-a făcut oameni! Voi meritați împușcați, hoților! Dacă aș fi fost mai tânăr, să mai fi avut vreo 20 de ani, v-aș fi călcat în picioare, hoților!Dacă aș mai avea măcar 40 de ani, v-aș împușca, hoților! Toți ați venit numai la furat în România!
L-am împușcat pe răposatu’ de proști ce am fost! El ne-a făcut oameni! El ne-a dat casă, masă, locuri de muncă, educație gratuită, totul de-a gata! Și noi l-am împușcat, exact cum au făcut-o și proștii de libieni cu al lor, după ce el i-a scos din foame, din întuneric și din frig!”
Fix ca într-un scenariu distopic, replica paznicului de la PEPCO este atât de halucinantă încât până și taximetristul cu toată supărarea lui a rămas mai întâi uluit, apoi a zâmbit cu amărăciune… După ce îl ascultă pasiv pe taximetrist, paznicul de la PEPCO își începe și el un monolog:
“Cine m-a făcut pe mine om? Pe mine nu Ceaușescu m-a făcut om. Pe mine Iehova m-a făcut om. Căci el este adevărul și calea, singurul Dumnezeu adevărat….”
Mai încolo cu vreo doi pași, un tip bonzat puțin mai tare, cam pe la vreo douăzeci și ceva de ani, care vindea niște coronițe artizanale făcute din crengi de brad, se amuza copios în timp ce mânca semințe…