Sindromul Stockholm la români: ne iubim călăii și opresorii mai mult decât o fac alte popoare

Monumentul Wesselenyi din Zalău

În Transilvania s-a împământenit și îndoctrinat populația cu iubirea pentru stăpânirile străine, alogene, samavolnice. Una dintre aceste reprezentări „culturale” este Monumentul Wesselenyi din Zalău.

.Din păcate de o astfel de îndoctrinare avem parte și astăzi, când monumentele închinate eroilor noștri, înaintașilor noștri sunt extirpate unul câte unul din piețele centrale ale orașelor din România, mai ales în Transilvania, vezi Oradea cu dărâmarea și exilarea statuilor lui Mihai Viteazul și Emanuil Gojdu, ținerea lui Mihai Eminescu de peste șase ani de zile între niște scânduri, cu statuia lui Avram Iancu pe cale de a fi îndepărtată la Turda, cu multe astfel de atacuri îndreptate împotriva identității românești.

Suntem învățați să îmbrățișăm „valorile europene” și în același timp să le abandonăm pe cele autohtone. Suntem învățați să ne iubim opresorii, devalizatorii, distrugătorii de țară. Suntem „reeducați” să iubim multinaționalele care ne fură, care ne jefuiesc fix așa cum odinioară ne jefuiau până la piele diverse imperii.

De ce un român ar trebui să nu mai salute NICIODATĂ cu Servus

“Servus”, așa zisa formă “politicoasă de salut”, deși provine din latinescul servus, care înseamnă “servitor”, a ajuns în Transilvania prin limba germană, fiind utilizată în țările germanofone într-o perioadă în care nobilimea europeană era foarte puternic influențată de ideile umanismului, punându-se accent pe reînvierea limbilor antice precum latina sau greaca.

Cuvântul “servus”, utilizat astăzi ca formă de salut în Transilvania,  este o elipsă a expresiei latinești ego sum servus tuus (în traducere ad litteram „eu sunt servitorul tău”). La originile sale, salutul acesta era folosit numai între barbați și el era adresat NUMAI dinspre inferior către superior(stăpân).

De ce un român ar trebui să nu mai salute NICIODATĂ cu Servus

Iată de ce un roman care înțelege cu adevărat sensul ascuns și meschin al acestui “salut” nu ar trebui să mai salute NICIODATA cu “servus”! Slugile aflate în cautare de stăpân, care se complac în situația de a se umili, fie ca acel stăpân este Ungaria sau Austria, o pot face în continuare.

“Valahii, pe de altă parte, chiar dacă din punct de vedere numeric reprezentau o forță, nu erau priviți în nici un sens ca fiind “o națiune politică”, ci doar ca pe o națiune de supuși.(..)

În vremurile de odinioară ei trebuie sa fi fost servitori buni (n.r. țăranii români din Transilvania), pentru că atunci când domnul Paget a călătorit prin Transilvania a întâlnit o contesă care se lamenta de schimbarea vremurilor.

Țăranii, și valahii în particular, nu mai erau la fel de respectuoși pe cât obișnuau să fie. În vremurile bune de odinioară ea iși amintește cum pășea către biserică pe spatele țăranilor, care îngenuncheau jos în noroi pentru a-i permite ei să pășeasca peste ei fără a-și murdări pantofii.“, fragmente din “Hungary and the Hungarians” de Forster Bovill, carte aparuta in 1908

Slugi am fost destul, e vremea ca românii să ridice capul sus și să-și arate demnitatea. Ori câtă vreme vom continua să tolerăm excesele de slugărnicie și să ne compromitem în astfel de situații, sunt slabe speranțe să ne recăpătăm cu adevărat demnitatea de a fi români.