Pe 23 august, de la ora 12:00, ar fi trebuit să aibă loc dezbaterea pe proiectul de lege al învățământului preuniversitar, pe o platformă online organizată de Ministerul Educației. Spun „ar fi trebuit”, pentru că ceea ce s-a petrecut nu a fost o dezbatere, ci un simulacru ieftin, în care s-a mimat dezbaterea. Reprezentantul R3media s-a înscris regulamentar la cuvânt, urmând instrucțiunile trimise de minister, cu o zi înainte. Că așa se anunță, cu o zi înainte…
La ora începerii, ministerul a decis să dea cuvântul participanților într-o ordine știută doar de organizatori. Având în vedere că au fost peste 110 persoane înscrise, vă dați seama ce-a ieșit. Fără să știi când ți-e rândul, oamenii au trebuit să aștepte să fie strigați, o singură dată, de către ministru, ore-n șir. Evident, nu toți au rezistat până la momentul în care ar fi ajuns la rând. De fapt, acesta a fost și scopul urmărit.
Urmărind înregistrarea, se vede cum ministrul discută pe îndelete cu unii, cum le răspunde la „fileu” altora, în timp ce incomozii au fost ignorați. Nici măcar n-au mai apucat să vorbească, așa cum a fost și reprezentantul R3media. Trei minute, atât a avut fiecare. Nu mai mult.
Spre confirmare, vă oferim mărturia unui alt participant la dezbatere, Andrei Dincă, de la LIGA pentru DESTEPTAREA ROMANIEI, care a apucat să pună patru întrebări. Credem că relatarea sa nu mai are nevoie de alte comentarii (Redacția):
Bătaie de joc şi neruşinare! Azi am primit o palmă simbolică de la un ministru, şi am asistat cum a păţit acelaşi lucru în public şi o stimată doamnă avocat, pe care o cunosc şi o apreciez mult.
Azi m-am convins şi eu, pe propria-mi piele, despre cum simulează dezbaterile publice domnul ministru Câmpeanu şi subalternii săi din Ministerul Educaţiei.
Dacă sunteţi părinţi, elevi, studenţi, sau pur şi simplu cetăţeni romani care sunteţi interesaţi de reformă radicală a sistemului de învăţământ care e în curs de iniţiere, ar fi bine să citiţi cu atenţie cele ce urmează. Pentru că dincolo de discuţii pe articole de lege şi măsuri propuse, contează în primul rând să ne dăm seama de sinceritatea şi de bunele sau mai puţin bunele intenţii pe care le au politicienii şi experţii care fac reforma prin noile legi ale educaţiei.
Ieri, Ministerul Educaţiei a lansat invitaţia ca cei care doresc să participe la dezbaterea publică online de azi să se înscrie pe email. M-am înscris şi eu, ca să exprim public o poziţie din partea platformei civice Liga pentru Deşteptarea României, din care am onoarea să fac parte încă de la înfiinţare. La ora 12, am intrat în dezbaterea de pe zoom. Deşi s-a stabilit clar de la început regulă că fiecare participant are dreptul să îşi expună opiniile timp de maxim 3 minute, de fiecare dată când a intervenit o persoană considerată mai “importantă”, precum un parlamentar, sau reprezentantul unui ONG care are legături cu MEC, această regulă a fost ignorată, fiind valabilă mai mult pentru “prostime”, unele VIP-uri vorbind chiar şi 7-8-10 minute, în special dacă au abordat doar teme care nu îl deranjau pe domnului Câmpeanu. Totodată, atunci când problemele ridicate de vorbitori au fost pe placul oficialilor din minister, domnul ministru şi colegii săi le-au răspuns pe larg la toate punctele.
Nu a fost şi cazul meu, când mai degrabă domnul Câmpeanu a aplicat tactica ignorării depline a întrebărilor/problemelor neconvenabile, după faimosul model patentat de fostul ministru al justiţiei – “altă întrebare”.
Iata cele 4 probleme importante pe care le-am ridicat azi în cadrul dezbaterii publice, și ce am spus exact:
“Punctul 1: Vă solicităm să publicaţi lista completă a experţilor care au participat la elaborarea proiectelor de lege ale educaţiei, pentru respectarea principiului transparentei şi pentru asumarea responsabilităţii”. La această chestiune, domnul ministru şi colegii săi nu au răspuns nimic.
“Punctul 2: Despre durata anului şcolar: Lungimea anului școlar, precum și timpul petrecut în școală trebuie să se calculeze în așa fel încât materia de la toate disciplinele să poată fi însușită integral, fără ca să se mai elimine ore sau materii, fără rabat de la calitate, fără stres pentru elevi și profesori, cu suficient timp de consolidări și recuperări, explicații și aplicații pentru ca la finalul anului școlar datele să arate că anul școlar și-a îndeplinit scopul și obiectivele. Numeroase țări din Europa au între 190 şi 200 de zile școlare într-un an, cu un număr de 6-7 ore petrecute în școală, învățământ doar dimineața, într-un singur schimb. Acest timp nu reprezintă doar o predare continuă ci aplicații, proiecte şi dezbateri. Asta înseamnă timp pentru asimilare, mult mai puține teme pentru acasă și fără meditațiile care nu vor mai fi necesare. În România durată anului şcolar este de 168 de zile, în timp ce recomandările europene sunt de minim 180 de zile școlare pe an. Propunem creşterea duratei anului şcolar preuniversitar cu 15-20 de zile.”.
La această propunere, domnul ministru Câmpeanu mi-a răspuns pe scurt ca nu se poate, că nu e oportun.
“Punctul 3: Referitor la digitalizarea totală a procesului de educaţie:
Din textul proiectului de lege a educaţiei reiese clar intenţia de a se dota toate şcolile din ţară şi toate clasele cu dispozitive digitale pentru toţi elevii. Însă, din textul legii nu reiese deloc care sunt limitele expunerii copiilor la ecranele digitale. Ţinând cont că există numeroase studii la nivel european şi mondial privind efectele negative ale expunerii sistematice şi prelungite a copiilor la ecrane digitale, care merg de la tulburări pshiho-emotionale, deficit de atenţie, întârziere în dezvoltarea neuronală, până la probleme la nivelul ochilor şi al posturii şi la autism virtual, ne punem problema unde sunt reglementate clar duratele maxime de expunere a copiilor la mediul digital, care nu trebuie să depăşească duratele maxime recomandate de OMS pentru fiecare grupă de vârstă.
Totodată, având în vedere potenţialele efecte negative ale digitalizării educaţiei asupra sănătăţii copiilor, solicităm că specialiştii care propun aceste măsuri de digitalizare să îşi asume public răspunderea, în plan politic, moral, civil şi penal, pentru toate afecţiunile care pot fi provocate elevilor prin acest proces.
De asemenea, considerăm că legiuitorii trebuie să-i ia în calcul şi pe acei părinţi care nu vor dori să îşi expună copiii la un proces de educaţie digitalizat, preferând educaţia clasică, dacă trăim într-o democraţie.”.
La această chestiune, domnul ministru şi colegii săi nu au răspuns absolut nimic. Mai multe pe: R3media