Institutul Național pentru Studiul Holocaustului din România “Elie Wiesel”, prin al său director, fost propagandist comunist și fiu de terorist ideologic, Alexandru Florian, s-a reactivat brusc după mai bine de șase luni, și și-a vărsat din nou veninul antiromânesc. De astă dată, victima linșajului comis sub antet guvernamental (INSHR-EW este subordonat direct primului ministru) este un fost deținut politic din perioada comunistă, luptător împotriva regimului totalitar de tristă amintire, susținător al grupului de rezistență armată din Munții Maramureșului condus de profesorul Aurel Vișovan. Recent, dl Petru Codrea a primit titlul de cetățean de onoare al municipiului Sighetul Marmației. Comunicatul Institutului Elie Wiesel spune despre ultimul erou al luptei anticomuniste din Maramureș că “acesta este ultimul supraviețuitor al grupului membrilor Frățiilor de Cruce (organizația de tineret a Mișcării Legionare) din Sighet. Petru Codrea este considerat de către primarul orașului Sighet “un veritabil model de demnitate și moralitate creștină”, deși Petru Codrea evocă și astăzi, nostalgic, trecutul său legionar sau momentul jurămȃntului legionar. Solicităm autorităților locale să iasă din inadecvare și să retragă titlul de cetățean de onoare recent acordat”, se spune în comunicatul INSHR-EW.
A doua zi după acordarea titlului de cetățean de onoare bătrânului luptător, autoritățile locale aveau să reinaugureze casa memorială Elie Wiesel din Sighetul Marmației. În accepția institutului care poartă numele acestuia, doar o parte a Memoriei este permisă. Cealaltă, lupta anticomunistă și imensa suferință la care regimul comunist i-a supus pe cei care au îndrăznit să i se opună, este interzisă. De ce? Pentru că așa vrea Alexandru Florian, propagandist al PCR, fiul unui înalt politruc bolșevic, unul din teroriștii ideologici veniți la putere pe tancurile ocupantului sovietic pentru a spăla pe creier tineretul român. Pentru că așa vor săpânii săi de la Muzeul Holocaustului din Washington, Ioanid și Shafir, alți politruci comuniști năpârliți și convertiți în bussines-man-i ai suferințelor evreiești. Acești indivizi care ani la rând au susținut o demențială campanie îndreptată împotriva legionarismului și a unui antisemitism în realitate inexistent în România, pentru ca astăzi Ministerul de Externe de la Moscova să incrimineze România ca stat protector al nazismului și legionarismului, bazându-se tocmai pe tezele acestor inconștienți. Ale lor și ale fraților Muraru, trepădușii administrației Iohannis, care au dus o politică pe care o Rusie amenințând întregul continent o întoarce azi, asemeni unui bumerang, împotriva României, pivotul alianței nord-atlantice la Marea Neagră.
Paradoxul este că adresa INSHR-EW relevă încă o dată un adevăr istoric incontestabil: legionarii au reprezentat cel mai viguros filon al luptei de rezistență împotriva ocupației sovietice. Ocupație ale cărei direcții de represiune și de teroare culturală au fost conduse, în anii celui mai negru stalinism, în proporție covârșitoare de etnici evrei. Pentru a mia oară vom preciza că nu culpabilizăm poporul evreu pentru crimele și abuzurile comise de unii reprezentanți ai săi. Suntem împotriva generalizărilor pe criterii etnice sau politice. Dar este revoltător ca funcția de director al institutului destinat studiului Holocaustului să fie ocupată, după 70 de ani, tot de un etnic evreu, mânjit, el și familia sa, de colaboraționismul cu totalitarismul roșu. Azi, comunistul Alexandru Florian îl acuză, asemenea unui komisar bolșevic, pe luptătorul anticomunist Petru Codrea, așa cum în urmă cu 70 de ani, tovarășii tatălui lui Alexandru Florian îl mai acuzaseră și condamnaseră o dată. Nicăieri Istoria nu se repetă așa cum se întâmplă în România. Și parcă nicăieri autointitulații luptători împotriva antisemitismului nu generează, cu bună știință cred eu, atâta antisemitism ca acest institut.
Iar situația a devenit insuportabilă. Pentru că, de ani de zile, luptătorii anticomuniști și urmașii lor sunt umiliți, discriminați, iar memoria Rezistenței este literalmente prigonită. Asociația Foștilor Deținuți Politici din România și președintele său, Octav Bjoza, au fost nu o dată ținta batjocurii acestor politruci, iar Fundația Ion Gavrilă Ogoranu, singura instituție de drept privat care luptă fără menajamente pentru apărarea memoriei anticomuniste este ținta unei campanii de ură și de izolare impusă de autoritățile statului român.
Și atunci, întreb și eu pe Președintele României, pe primul ministru și membrii camerelor Parlamentului, Serviciul Român de Informații și Ambasada SUA: ce s-a schimbat, după 33 de ani de la căderea regimului comunist?
Florin Dobrescu | MAGAZIN CRITIC