Despre Maturitatea scrierii

1. A fi transdiscursiv
Doamne, ce bucuros sunt că am pe masa de lucru, în biroul meu ionaionic, ticsit de volume, şi încă o carte pe care îndrăzneşte a şi-o publica Ionel Cioabă. Se numeşte „Opere politice” (şi e doar primul volet – n.m.I.P.B.).
Sigur că titlul e polemic şi (auto)ironic căci intertextul la Marx, Engels, Lenin ş.a. e evident. În epoca post-modernă, a fi transdiscursiv nu e la îndemâna oricui (fie el filosof, publicist ori comentator (trans)politic).
Citesc, relecturez, mă orientez critic şi încerc această prefaţă. A câta o fi? Ei, ce contează! Am comis sute de asemenea întâmpinări încercând să transgresez orizontul de aşteptare al viitorului şi să întrezăresc profilul autorial în devenire (şi în deveninţă/ diferanţă).
Tinerii, cărora le-am îndrumat paşii, neşovăind eu, ca să performeze ei, au confirmat, Doamne, şi-ţi mulţumesc. Ajută-i Tu, de-acum încolo, căci, de-oi pleca, Tu-rămâne-vei de veghe!

2. Scriitura îndrăgostită
Ce remarc în întreprinderea curajoasă a lui Ionel Cioabă: seriozitate, îndrăzneală, stil ştiinţific, sobrietate bibliografică, redactare atentă, elaborare transparentă, coerenţă internă, atitudine clară (a se citi: tranşantă), poftă de cercetare, directitudine aprofundată, insistenţa metodologică, dezvoltare internă, coerenţă, expresivitate susţinută cu „arme” hermeneutice aplicate.
Apoi nu-mi pot reţine cea de-a doua idee care-mi dă impuls operaţional şi aderenţa civică, ba chiar încântarea unui biet om aflat mai degrabă sub vremuri: Ionel Cioabă care scrie entuziasto-lucid, paradoxalitatea-i fiindu-i totuşi, repet, (auto)controlată, căci în 143 de pagini sunt presărate, argumentativ/ augmentativ exact 332 de note de subsol. Impresionant, nu-i aşa, iubiţii mei comilitoni de cetate, patrie şi europenism.
Fără să cad în antifenomenul unei aderenţe… gratuite, ţin să subliniez în cazul de faţă talentul/ vocaţia unei scriituri îndrăgostite de subiectul/ obiectul său.

3. Actualitatea şi Valoarea
Aşa se face că Ionel Cioabă nu admite superficialitatea, ca şi Valentin Popa ori Adrian Gorun, Vladimir Tismăneanu ori Cristian Pârvulescu, Lucian Boia sau Aurelian Bondrea. Regretatul Şt. Aug. Doinaş mi se confesa, cu nişte destui ani în urmă, că a fi actual trebuie să fie totuna cu a avea valoare, întrucât doar prin axiologie ontologia dobândeşte un plus de semnificaţie.
Cunoscându-se pe sine însuşi – doar aceşti condeieri au şansa să se impună pe piaţa „academică” concurenţială – laboriosul Ionel Cioabă (şi un excelent editor de revistă, Magazin Critic, on-line, cândva şi tipărită pe hârtie – n.m.I.P.B.), de altfel un profesor capabil să ia cu asalt orice redută ideologică, altruist şi posedând arta pedagogică, sare din post- în trans-modernism, fiindcă îmbină avangardist cunoaşterea religioasă cu celelalte tipuri de cognitivitate.
Închei şi această transversalie cu felicitările de rigoare, care vin din partea unui coleg de redacţie la strălucita revistă „Polemika” a lui Doru Strâmbulescu, unde şi el, şi eu, am avut rubrică permanentă.

1. A fi transdiscursiv
Doamne, ce bucuros sunt că am pe masa de lucru, în biroul meu ionaionic, ticsit de volume, şi încă o carte pe care îndrăzneşte a şi-o publica Ionel Cioabă. Se numeşte „Opere politice” (şi e doar primul volet – n.m.I.P.B.).
Sigur că titlul e polemic şi (auto)ironic căci intertextul la Marx, Engels, Lenin ş.a. e evident. În epoca post-modernă, a fi transdiscursiv nu e la îndemâna oricui (fie el filosof, publicist ori comentator (trans)politic).
Citesc, relecturez, mă orientez critic şi încerc această prefaţă. A câta o fi? Ei, ce contează! Am comis sute de asemenea întâmpinări încercând să transgresez orizontul de aşteptare al viitorului şi să întrezăresc profilul autorial în devenire (şi în deveninţă/ diferanţă).
Tinerii, cărora le-am îndrumat paşii, neşovăind eu, ca să performeze ei, au confirmat, Doamne, şi-ţi mulţumesc. Ajută-i Tu, de-acum încolo, căci, de-oi pleca, Tu-rămâne-vei de veghe!

2. Scriitura îndrăgostită
Ce remarc în întreprinderea curajoasă a lui Ionel Cioabă: seriozitate, îndrăzneală, stil ştiinţific, sobrietate bibliografică, redactare atentă, elaborare transparentă, coerenţă internă, atitudine clară (a se citi: tranşantă), poftă de cercetare, directitudine aprofundată, insistenţa metodologică, dezvoltare internă, coerenţă, expresivitate susţinută cu „arme” hermeneutice aplicate.
Apoi nu-mi pot reţine cea de-a doua idee care-mi dă impuls operaţional şi aderenţa civică, ba chiar încântarea unui biet om aflat mai degrabă sub vremuri: Ionel Cioabă care scrie entuziasto-lucid, paradoxalitatea-i fiindu-i totuşi, repet, (auto)controlată, căci în 143 de pagini sunt presărate, argumentativ/ augmentativ exact 332 de note de subsol. Impresionant, nu-i aşa, iubiţii mei comilitoni de cetate, patrie şi europenism.
Fără să cad în antifenomenul unei aderenţe… gratuite, ţin să subliniez în cazul de faţă talentul/ vocaţia unei scriituri îndrăgostite de subiectul/ obiectul său.

3. Actualitatea şi Valoarea
Aşa se face că Ionel Cioabă nu admite superficialitatea, ca şi Valentin Popa ori Adrian Gorun, Vladimir Tismăneanu ori Cristian Pârvulescu, Lucian Boia sau Aurelian Bondrea. Regretatul Şt. Aug. Doinaş mi se confesa, cu nişte destui ani în urmă, că a fi actual trebuie să fie totuna cu a avea valoare, întrucât doar prin axiologie ontologia dobândeşte un plus de semnificaţie.
Cunoscându-se pe sine însuşi – doar aceşti condeieri au şansa să se impună pe piaţa „academică” concurenţială – laboriosul Ionel Cioabă (şi un excelent editor de revistă, Magazin Critic, on-line, cândva şi tipărită pe hârtie – n.m.I.P.B.), de altfel un profesor capabil să ia cu asalt orice redută ideologică, altruist şi posedând arta pedagogică, sare din post- în trans-modernism, fiindcă îmbină avangardist cunoaşterea religioasă cu celelalte tipuri de cognitivitate.
Închei şi această transversalie cu felicitările de rigoare, care vin din partea unui coleg de redacţie la strălucita revistă „Polemika” a lui Doru Strâmbulescu, unde şi el, şi eu, am avut rubrică permanentă. (…)

Conf. univ. Ion Popescu-Brădiceni, doctor în filologie, membru titular al Societăţii Naţionale Române de Filozofie

Mai multe pe: Gorjanul

Constantinescu-Motru Ioan

Analist politic și ziarist

Leave a Comment

Recent Posts

19 august 1316 – Ziua în care Clujul a devenit oraș scos din posesiunea Episcopiei Catolice de Alba Iulia

În anul 1316, pentru a-şi asigura sprijinul clujenilor, Carol Robert de Anjou le-a acordat, prin…

17 ore ago

„Atacul Cămășilor Albe” – Epopee de curaj în ziua de 19 august 1917

Atacul „Cămășilor Albe”, Jertfă și biruință la Mărășești, 19 august 1917 Ziua de 19 august…

20 de ore ago

18 august 1906 – Un preot român în lanțuri pentru tricolor, cazul Traian Gașpar din Hezeriș

În zbuciumatul început de secol XX, când românii din Transilvania trăiau sub povara dualismului austro-ungar,…

2 zile ago

17 August 1916 – “Nu mai sunt Carpații!”. Asta exclama Octavian Goga la intrarea României în război

17 August 1916 – „Nu mai sunt Carpații!” Strigătul lui Octavian Goga și jertfa României…

3 zile ago

Flăcările urii peste Năsăud – Martiriul românilor ardeleni la 17 august 1849

Anul 1849 a adus cu sine nu doar speranțele libertății născute din revoluția pașoptistă, ci…

3 zile ago

Cheţani, 16 august 1848 – Când dreptatea țăranilor români a fost înăbușită în sânge și lanțuri

Revoluția de la 1848 a aprins în toate provinciile românești flacăra libertății și a dreptății…

3 zile ago