Despre Maturitatea scrierii

1. A fi transdiscursiv
Doamne, ce bucuros sunt că am pe masa de lucru, în biroul meu ionaionic, ticsit de volume, şi încă o carte pe care îndrăzneşte a şi-o publica Ionel Cioabă. Se numeşte „Opere politice” (şi e doar primul volet – n.m.I.P.B.).
Sigur că titlul e polemic şi (auto)ironic căci intertextul la Marx, Engels, Lenin ş.a. e evident. În epoca post-modernă, a fi transdiscursiv nu e la îndemâna oricui (fie el filosof, publicist ori comentator (trans)politic).
Citesc, relecturez, mă orientez critic şi încerc această prefaţă. A câta o fi? Ei, ce contează! Am comis sute de asemenea întâmpinări încercând să transgresez orizontul de aşteptare al viitorului şi să întrezăresc profilul autorial în devenire (şi în deveninţă/ diferanţă).
Tinerii, cărora le-am îndrumat paşii, neşovăind eu, ca să performeze ei, au confirmat, Doamne, şi-ţi mulţumesc. Ajută-i Tu, de-acum încolo, căci, de-oi pleca, Tu-rămâne-vei de veghe!

2. Scriitura îndrăgostită
Ce remarc în întreprinderea curajoasă a lui Ionel Cioabă: seriozitate, îndrăzneală, stil ştiinţific, sobrietate bibliografică, redactare atentă, elaborare transparentă, coerenţă internă, atitudine clară (a se citi: tranşantă), poftă de cercetare, directitudine aprofundată, insistenţa metodologică, dezvoltare internă, coerenţă, expresivitate susţinută cu „arme” hermeneutice aplicate.
Apoi nu-mi pot reţine cea de-a doua idee care-mi dă impuls operaţional şi aderenţa civică, ba chiar încântarea unui biet om aflat mai degrabă sub vremuri: Ionel Cioabă care scrie entuziasto-lucid, paradoxalitatea-i fiindu-i totuşi, repet, (auto)controlată, căci în 143 de pagini sunt presărate, argumentativ/ augmentativ exact 332 de note de subsol. Impresionant, nu-i aşa, iubiţii mei comilitoni de cetate, patrie şi europenism.
Fără să cad în antifenomenul unei aderenţe… gratuite, ţin să subliniez în cazul de faţă talentul/ vocaţia unei scriituri îndrăgostite de subiectul/ obiectul său.

3. Actualitatea şi Valoarea
Aşa se face că Ionel Cioabă nu admite superficialitatea, ca şi Valentin Popa ori Adrian Gorun, Vladimir Tismăneanu ori Cristian Pârvulescu, Lucian Boia sau Aurelian Bondrea. Regretatul Şt. Aug. Doinaş mi se confesa, cu nişte destui ani în urmă, că a fi actual trebuie să fie totuna cu a avea valoare, întrucât doar prin axiologie ontologia dobândeşte un plus de semnificaţie.
Cunoscându-se pe sine însuşi – doar aceşti condeieri au şansa să se impună pe piaţa „academică” concurenţială – laboriosul Ionel Cioabă (şi un excelent editor de revistă, Magazin Critic, on-line, cândva şi tipărită pe hârtie – n.m.I.P.B.), de altfel un profesor capabil să ia cu asalt orice redută ideologică, altruist şi posedând arta pedagogică, sare din post- în trans-modernism, fiindcă îmbină avangardist cunoaşterea religioasă cu celelalte tipuri de cognitivitate.
Închei şi această transversalie cu felicitările de rigoare, care vin din partea unui coleg de redacţie la strălucita revistă „Polemika” a lui Doru Strâmbulescu, unde şi el, şi eu, am avut rubrică permanentă.

1. A fi transdiscursiv
Doamne, ce bucuros sunt că am pe masa de lucru, în biroul meu ionaionic, ticsit de volume, şi încă o carte pe care îndrăzneşte a şi-o publica Ionel Cioabă. Se numeşte „Opere politice” (şi e doar primul volet – n.m.I.P.B.).
Sigur că titlul e polemic şi (auto)ironic căci intertextul la Marx, Engels, Lenin ş.a. e evident. În epoca post-modernă, a fi transdiscursiv nu e la îndemâna oricui (fie el filosof, publicist ori comentator (trans)politic).
Citesc, relecturez, mă orientez critic şi încerc această prefaţă. A câta o fi? Ei, ce contează! Am comis sute de asemenea întâmpinări încercând să transgresez orizontul de aşteptare al viitorului şi să întrezăresc profilul autorial în devenire (şi în deveninţă/ diferanţă).
Tinerii, cărora le-am îndrumat paşii, neşovăind eu, ca să performeze ei, au confirmat, Doamne, şi-ţi mulţumesc. Ajută-i Tu, de-acum încolo, căci, de-oi pleca, Tu-rămâne-vei de veghe!

2. Scriitura îndrăgostită
Ce remarc în întreprinderea curajoasă a lui Ionel Cioabă: seriozitate, îndrăzneală, stil ştiinţific, sobrietate bibliografică, redactare atentă, elaborare transparentă, coerenţă internă, atitudine clară (a se citi: tranşantă), poftă de cercetare, directitudine aprofundată, insistenţa metodologică, dezvoltare internă, coerenţă, expresivitate susţinută cu „arme” hermeneutice aplicate.
Apoi nu-mi pot reţine cea de-a doua idee care-mi dă impuls operaţional şi aderenţa civică, ba chiar încântarea unui biet om aflat mai degrabă sub vremuri: Ionel Cioabă care scrie entuziasto-lucid, paradoxalitatea-i fiindu-i totuşi, repet, (auto)controlată, căci în 143 de pagini sunt presărate, argumentativ/ augmentativ exact 332 de note de subsol. Impresionant, nu-i aşa, iubiţii mei comilitoni de cetate, patrie şi europenism.
Fără să cad în antifenomenul unei aderenţe… gratuite, ţin să subliniez în cazul de faţă talentul/ vocaţia unei scriituri îndrăgostite de subiectul/ obiectul său.

3. Actualitatea şi Valoarea
Aşa se face că Ionel Cioabă nu admite superficialitatea, ca şi Valentin Popa ori Adrian Gorun, Vladimir Tismăneanu ori Cristian Pârvulescu, Lucian Boia sau Aurelian Bondrea. Regretatul Şt. Aug. Doinaş mi se confesa, cu nişte destui ani în urmă, că a fi actual trebuie să fie totuna cu a avea valoare, întrucât doar prin axiologie ontologia dobândeşte un plus de semnificaţie.
Cunoscându-se pe sine însuşi – doar aceşti condeieri au şansa să se impună pe piaţa „academică” concurenţială – laboriosul Ionel Cioabă (şi un excelent editor de revistă, Magazin Critic, on-line, cândva şi tipărită pe hârtie – n.m.I.P.B.), de altfel un profesor capabil să ia cu asalt orice redută ideologică, altruist şi posedând arta pedagogică, sare din post- în trans-modernism, fiindcă îmbină avangardist cunoaşterea religioasă cu celelalte tipuri de cognitivitate.
Închei şi această transversalie cu felicitările de rigoare, care vin din partea unui coleg de redacţie la strălucita revistă „Polemika” a lui Doru Strâmbulescu, unde şi el, şi eu, am avut rubrică permanentă. (…)

Conf. univ. Ion Popescu-Brădiceni, doctor în filologie, membru titular al Societăţii Naţionale Române de Filozofie

Mai multe pe: Gorjanul