9 Iulie 1520 – Data primei mențiuni păstrate privind o “hotărnicie” – se referea la fixarea hotarului dintre Țara Românească și Transilvania, în zona din nordul Olteniei

9 Iulie 1520 – Delegați trimiși din Țara Românească, reprezentată de boieri din satele din Gorj şi Vâlcea, împreună cu delegați din Ardeal, reprezentați de de nobilii din Haţeg, au stabilit hotarul dintre Țara Românească și Transilvania, în zona din nordul Olteniei. Voievodul Țării Românești, Neagoe Basarab, şi voievodul Transilvaniei, Ioan Zápolya, au fixat la 9 iulie 1520 hotarul dintre ţările lor pe segmentul carpatic cuprins între râul Olt şi Orşova.

Hotărnicia s-a păstrat în originalul slavon şi în traduceri târzii în latină, germană, greacă şi română. Comisia se trasare a graniței s-a întâlnit în Paul Merișor. În urma acestor tratative s-au fixat borne de delimitare teritorială.

Lipsă anterioară acestei date a unor referințe despre fixarea unor însemne sau borne de delimitare teritorială denotă că înainte nu au existat delimitări oficiale ale graniței între cele două voievodate, de aici și probleme constante între cele două state:

”(…) mai mult de acum înainte aceste două pământuri gâlcevi şi răzmeriţe şi hoţii sau prăzi şi jafuri să nu se mai facă, ci să fie cu mare pace şi frăţie”.

“Documentul din 1520 a fost o înţelegere între nobilii haţegani şi domnia Ţării Româneşti, survenită ca urmare a presiunilor autorităţilor comitatului Hunedoara asupra obştii haţegane, căreia îi contesta stăpânirea asupra Văii Jiului.” (Acta Terrae Fogarasiensis, 2016)

“Nobilii haţegani au considerat că prin includerea Văii Jiului în Ţara Românească îşi pot apăra mai bine drepturile asupra teritoriului respectiv.” (Marian Coman, Putere şi teritoriu. Ţara Românească medievală (secolele XIV-XVI), Iaşi,Editura Polirom, 2013)