Categories: Evenimente

La 26 iulie 1476 avea loc Bătălia de la Valea Albă, lângă Războieni

După victoria lui Ștefan cel Mare de la Vaslui, de la Podul Înalt, din 10 ianuarie 1475, Imperiul Otoman era hotărât să răzbune înfrângerea zdrobitoare pe care a înregistrat-o în Moldova. În 1476 s-a pregătit o campanie de răzbunare, în care sultanul a aruncat în luptă și peste 15.000 de tătari împotriva Moldovei, oastea tătară urmând să facă la un moment dat joncțiunea cu oastea otomană.

Încercând să nu se confrunte cu o asemenea oaste numeroasă într-o singură bătălie decisivă, Ștefan cel Mare a căutat mai întâi să înlăture pericolul tătar de pe teritoriul Țării Moldovei. Tătarii au năvălit în Moldova și au jefuit și distrus mai multe așezări de pe cuprinsul țării. Ștefan cel Mare  i-a înfrânt pe tătari în dreptul localității Ștefănești (azi în județul Botoșani) de pe malul Prutului, scăpând astfel de un adversar extrem de incomod prin mobilitatea sa.

Însă curând s-a confruntat cu o problemă și mai mare: țăranii din oastea cea mare au solicitat lăsarea la vatră pentru a verifica dacă familiile și gospodăriile lor sunt în siguranță după ce tătarii au jefuit și-au luat robi de pe teritoriul Moldovei. Astfel, chiar și învinsă, oastea tătară și-a atins cumva obiectivul, Ștefan cel Mare rămânând practic doar cu oastea cea mică, formată din 12-15.000 de oameni, la care se adăugau cetele de răzeși din nordul Moldovei, ale căror gospodării rămăseseră neatinse de tătari. 

Misiunea domnitorului Moldovei era astfel îngreunată prin micșorarea contingentului de luptători rămași la dispoziție pentru a înfrunta oastea otomană. Deși au luptat vitejește, provocând pierderi mari armatei otomane la Valea Albă, lângă Războieni (n.r. județul Neamț), moldovenii au fost în cele din urmă nevoiți să se retragă și să se regrupeze în garnizoanele aflate în cetățile din Nordul Moldovei.

“Mahomed Cuceritorul, având o armată care suferise pierderi însemnate, fără cavaleria ușoara care să asigure armatei aprovizionarea prin jaf cu alimente și nutreț și cu linii de comunicație întinse de la Dunăre pana la Cetatea Neamțului, este nevoit să se retragă din fața Oștii Mari a moldovenilor care se reunise în nordul Moldovei.”

Glasul.info

Portalul Românilor de Pretutindeni - pledoarie pentru panromânism Contact: redactie@glasul.info

Leave a Comment

Recent Posts

19 august 1316 – Ziua în care Clujul a devenit oraș scos din posesiunea Episcopiei Catolice de Alba Iulia

În anul 1316, pentru a-şi asigura sprijinul clujenilor, Carol Robert de Anjou le-a acordat, prin…

15 ore ago

„Atacul Cămășilor Albe” – Epopee de curaj în ziua de 19 august 1917

Atacul „Cămășilor Albe”, Jertfă și biruință la Mărășești, 19 august 1917 Ziua de 19 august…

18 ore ago

18 august 1906 – Un preot român în lanțuri pentru tricolor, cazul Traian Gașpar din Hezeriș

În zbuciumatul început de secol XX, când românii din Transilvania trăiau sub povara dualismului austro-ungar,…

o zi ago

17 August 1916 – “Nu mai sunt Carpații!”. Asta exclama Octavian Goga la intrarea României în război

17 August 1916 – „Nu mai sunt Carpații!” Strigătul lui Octavian Goga și jertfa României…

2 zile ago

Flăcările urii peste Năsăud – Martiriul românilor ardeleni la 17 august 1849

Anul 1849 a adus cu sine nu doar speranțele libertății născute din revoluția pașoptistă, ci…

3 zile ago

Cheţani, 16 august 1848 – Când dreptatea țăranilor români a fost înăbușită în sânge și lanțuri

Revoluția de la 1848 a aprins în toate provinciile românești flacăra libertății și a dreptății…

3 zile ago