3 octombrie 1906: Mesajul SOS (“Save Our Souls”, “Save Our Ship”) a fost adoptat ca semnal internațional de forță majoră

SOS este cea mai frecvent utilizată descriere internațională în codul Morse a unui semnal de alarmă. Acest semnal a fost adoptat pentru prima oară de către Guvernul German în aprilie 1905, și a devenit standardul la nivel mondial în cadrul celei de a doua Convenții Internaționale Radiotelegrafice, care a fost semnată la 03 noiembrie 1906 și a intrat în vigoare la 1 iulie 1908.

SOS a rămas principalul semnal radio maritim de primejdie până în 1999, când a fost înlocuit de Sistemul Global Maritimă de Siguranță. Cu acest nou sistem, semnalul SOS a devenit ilegal pentru o navă pentru a semnala faptul că ea este în primejdie în codul Morse. Totuși, semnalul SOS este încă recunoscut ca un semnal de alarmă vizual.

Utilizarea semnalului SOS a fost introdusă pentru prima dată în Germania, ca parte a unui set de reglementări naționale de radio, începând cu 1 aprilie 1905. Aceste reglementări au introdus trei noi secvențe de cod Morse, inclusiv semnalul de primejdie SOS.

Prima navă care a transmis un apel de primejdie SOS a fost Slavonia la 10 iunie 1909, în conformitate cu articolul “Notable Achievements of Wireless” (Realizări notabile fără fir) în septembrie, 1910 din revista ‘Modern Electrics. Cu toate acestea, a existat o oarecare rezistenta printre operatorii Marconi la adoptarea nou semnal, și, abia în aprilie, 1912 scufundarea navei Titanic, operatorii navei au folosit concomitent apeluri de alarmă CQD și SOS. Cu toate acestea, din motive de siguranță pe apă, utilizarea de CQD pare să fi dispărut din acest moment.

În utilizarea populară, SOS a devenit asociat cu acronimul unor expresii cum ar fi Save Our Ship („Salvați nava noastră”), Save Our Souls („Salvați sufletele noastre”), sau Send Out Succour („Trimiteți ajutor”). SOS este singurul semnal format din 9 elemente în cod Morse, făcându-l mai ușor de recunoscut, celelalte simboluri folosind cel mult 8 elemente.