La 4 noiembrie 1848 trupele maghiare conduse maiorul Gál László au atacat localitatea Guravăii, din apropiere de Gurahonţ, judeţul Arad. Cu ceastă ocazie, mai multe sate românești au fost incediate și jefuite, respectiv satele Guravăii, Aciuţa, Pleşcuţa, Aciua (azi Avram Iancu), iar populația românească din aceste localități a fost masacrată.
Pe 5 noiembrie trupele maghiare au intrat în Hălmagiu prin Hălmăgel, risipind cu uşurinţă miliţiile române aflate în hotarul satului dinspre Dealul Şortoc. Comandantul românilor, Alexandru Chendi, a fost capturat de maghiari, întinzându-i-se o cursă, apoi acesta a fost spânzurat la Hălmagiu.
“Din Hălmagiu trupele maghiare au efectuat în zilele următoare incursiuni de pe pedepsire a satelor româneşti din apropiere. În 8 noiembrie au plecat din Hălmagiu spre oraşul Brad, judeţul Hunedoara, unde locuia un număr mai mare de maghiari şi care era nod strategic de comunicaţii între Zarand, şoseaua spre Deva şi drumul spre Câmpeni, judeţul Alba, unde se afla sediul lui Avram Iancu, conducătorul revoluţionarilor români din Transilvania. Ca urmare, miliţiile româneşti, sub comandă militară austriacă, au fost trimise pentru a opri incursiunea trupelor maghiare în Zarand.”
Cum relatează ungurii faptele petrecute și masacrele înfăptuite
“În octombrie 1848, maghiarii din Hălmagiu au fugit la Arad, iar pe 21 au sosit insurgenții conduși de Alexandru Chendi și au dat foc capelei romano-catolice. La începutul lunii noiembrie, Garda Națională condusă de László Gál a ucis insurgenții și i-a executat pe cei nouă preoți români arestați în zonă. Mai târziu au plecat spre Mureș.”, aceasta este versiunea maghiară a faptelor
Mai multe monografii românești ale comunelor din jurul localității Hălmagiu se contrazic asupra numărului de preoți executați odată cu tribunul Alexandru Chendi (Cândea) – capturat de armata maghiară şi executat la Hălmagiu, judeţul Arad, dând un număr mai mic de preoți români spânzurați împreună cu Alaxandru Chendi, unii autori înaintând cifra de 5 preoți, alții de 6 preoți, pe când varianta ungurilor afirmă că trupele lui László Gál au spânzurat odată cu Alexandru Chendi un număr de nouă preoți români, precum și mai mulți locuitori.
Nouă preoți români și tribunul lui Avram Iancu, Alexandru Chendi (Cândea), spânzurați de unguri
Până și asupra troiței ridicate la Podul Băneștilor (n.r. Podul Văii Băneștilor) la ieșirea din Hălmagiu, județul Arad, sursele dau versiuni care se bat cap în cap, însă noi am reușit să dăm peste un exemplar al revistei bisericești “Biserica și Școala” din 6 septembrie 1936 care relevă foarte clar faptul că troița a fost ridicată și sfințită la 4 noiembrie 1934, tocmai în cadrul unei comemorări a barbariilor la care au fost supuși preoții români și tribunul lui Avram Iancu, Alexandru Chendi:
4 noiembrie 1934 – “Troiță ridicată la Podul Băneștilor pentru preoții români spânzurați de unguri în Revoluția de 1848-1849 – TROITA DE LA PODUL VÃII BÃNESTILOR – La iesirea din Hãlmagiu, lângã podul de peste valea Bãnestilor, privirea cãlãtorului este atrasã de o troițã din piatrã ridicatã în anul 1934 pe locul de martiraj, prin spânzurãtoare în furci, a cinci preoti români, a tribunului Alexandru Chendi si a multor hãlmãgeni în anii 1848/49”