Evenimentele din 7 noiembrie 1989 de la Chişinău, când zeci de mii de oameni au “tulburat” parada guvernului comunist

Tulburările civile din Chișinău au început pe 7 noiembrie 1989, în capitala RSS Moldovenești, și au continuat până în data de 10 noiembrie, atunci când protestatarii au incendiat sediul Ministerului Afacerilor Interne (condus de Vladimir Voronin, pe atunci).

Cu un curaj nebun, românii din Chișinău au blocat pe 7 noiembrie 1989 tehnica militară care urma să treacă pe Piața Biruinței (n.a. – Piața Marii Adunări Naționale). În fiecare an, în fiecare dintre capitalele republicilor constitutive din fosta Uniune Sovietică, se făceau niște manifestări grandioase dedicate victoriei revoluției bolșevice de la 7 noiembrie 1917. La Chișinău, pe 7 noiembrie 1989 românii n-au mai suportat și zeci de mii de oameni au tulburat parada guvernului comunist.

Rămase în istoria Republicii Moldova sub denumirea de “Tulburările civile din Chișinău din 1989”, evenimentele acestea ar fi putut aduce ReUnirea dintre Basarabia și România încă de pe atunci, mai ales că nu exista o organizare antistatală și prosovietică așa cum a avut rostul să se organizeze până în anul 1992 în Transnistria.

“Tulburările civile din Chișinău au început pe 7 noiembrie 1989, în capitala RSS Moldovenești, și au continuat până în data de 10 noiembrie, atunci când protestatarii au incendiat sediul Ministerului Afacerilor Interne (condus de Vladimir Voronin, pe atunci).”

“Festivalurile din 7 noiembrie 1989 de comemorare a Revoluției din octombrie și 10 noiembrie de sărbătorire a miliției sovietice au oferit oportunități excelente pentru Mișcarea de Renaștere Națională de a contesta autoritățile și regimul sovietic. Activiștii Frontului Popular din Moldova, de mai multe ori au mers dincolo de aprobarea oficială a conducerii sovietice, organizând acțiuni care au jenat conducerea partidului comunist, și în cele din urmă au dus la ciocniri în centrul Chișinăului.”

“Această neliniște a pecetluit soarta din ce în ce mai fragilă a Prim-Secretarului Partidului Comunist din Moldova. La sfârșitul acelui an, Semion Grossu și organizația comunistă se pomenea în centrul unui conflict a două mișcări, de renaștere națională și „ultrarevoluționară” internaționalistă de stânga de la Moscova, fapt care în cele din urmă a dus la înlocuirea lui Grossu cu Petru Lucinschi de către plenul Comitetului Central pe 16 noiembrie 1989.”