12 iulie 1907 – Jandarmii unguri sfârtecă rochia domnișoarei Sofia Cercel pentru că avea în cusătură cele trei culori românești

Evenimentul din 12 iulie 1907, petrecut la Petroman (azi în județul Timiș), este un episod semnificativ – deși mai puțin cunoscut – al luptei pentru afirmarea identității naționale românești în Banatul aflat atunci sub stăpânirea austro-ungară.

Banatul, în 1907, făcea parte din Regatul Ungar din cadrul Imperiului Austro-Ungar, unde politica de maghiarizare era tot mai agresivă. Românii, deși majoritari în multe zone din Banat și Transilvania, erau tratați ca cetățeni de rang secund. Reprezentarea politică, drepturile culturale și religioase erau restrânse.

Simbolurile naționale românești – tricolorul, costumele populare cu motive românești, limba română – erau strict controlate sau interzise în spațiul public. În 1907, în paralel cu răscoala țăranilor din Regatul României, în Transilvania și Banat românii erau vânați pentru cele mai mici gesturi de afirmare națională.

Sofia Cercel, o tânără româncă, purta o rochie în a cărei cusătură erau cele trei culori românești (roșu, galben, albastru) – simbol interzis de autoritățile maghiare. Jandarmii o opresc și îi sfâșie rochia, considerând-o o „provocare naționalistă”.

Alte două fete, Octavia Micu și Viorica Cera, sunt arestare și dezbrăcate de brâiele tricolore, într-un gest umilitor menit să descurajeze exprimarea identitară. Solgăbirăul (judecătorul local) le pedepsește pe toate trei cu 1 zi de temniță și câte 5 coroane amendă – o pedeapsă simbolică, dar încărcată de mesaj politic și opresiv.

Acest incident este un simbol al represiunii identitare exercitate de autoritățile austro-ungare asupra românilor. Demonstrează că lupta pentru limba, portul și simbolurile românești s-a dus nu doar pe câmpul de luptă sau în parlamente, ci și în gesturi de zi cu zi, precum purtarea unui brâu sau a unei cusături tricolore. E un act de curaj feminin, într-o epocă în care femeile nu aveau nici drept de vot și erau rar în prim-planul mișcărilor naționale.

Informația circulă mai ales prin documente din presa românească de epocă, cum ar fi „Gazeta Transilvaniei” sau publicațiile ASTREI. Astfel de episoade au fost adesea transmise oral sau în scrisori, memorii, articole, dar nu au intrat mereu în manualele de istorie.