Alegerile din Transilvania de la început de secol XX deveneau tot mai agitate din pricina abuzurilor și grozăviilor pe care le făceau ungurii împotriva tuturor nemaghiarilor. Obsedați de maghiarizarea sistematică a tuturor naționalităților captive într-o Ungarie tot mai dementă în ceea ce privește politicile de asimilare a nemaghiarilor, ungurii transformau tot timpul perioadele din preajma alegrilor în niște vremuri tot mai tensionate.
Așa s-a întâmplat și în localitatea Câmp de lângă Vașcău, județul Bihor, unde Petru Mihuțiu este judecat la Oradea si condamnat la 7 zile temniță si 20 coroane amenda. Motivul? A îndemnat sătenii sa nu-l primească în casă pe candidatul ungur.
Abuzurile și atrocitățile la care se dădeau ungurii erau relatate în același an, 1908, în numărul 123 al ziarului românesc Gazeta Transilvaniei, care apărea la Brașov:
“Năvala maghiarizării – Au mare grabă Ungurii de la putere ca să facă să se voteze toate proiectele de lege, cu cari vor să-și proptească și întărească politica lor de maghiarizare. Acum sunt încă stăpâni desăvârșiți în dietă și peste destinele țării. Ce va fi însă mâne Dumnezeu mai știe, căci astăzi toate merg și se schimbă c-o iuțeală care de multe-ori te pune în uimire. Așa dară să stăm înainte până putem. Apponyi merge însă prea departe când zice că politica sa este numai o urmare a politicei școlare, urmate de bărbați ca Eotvos. Să ne ierte, dar în privința aceasta să deosebește ca cerul de pământ liberalismul lui Eotvos de iezuitismul lui Apponyi. Adevărat că Apponyi a intrat în urmele premergătorilor săi, dar nu în ale lui Eotvos, ci în ale miniștrilor de pe vremea lui Tisza, | a lui Banffy etc. cari dacă ar fi putut | ne-ar fi sorbit pe noi Românii într-o lingură de apă, ca să nu mai fie nici pomană de graiul nostru în țara asta. De astădată Apponyi a fost cel puțin sincer, arătând în dietă, pe când s-a desbătut proiectul de lege pentru gratuitatea învățământului poporal, că guvernul trebuie să-și ajute încă cu confesiunile și lăsând ca aceste să-și susțină școalele mai departe, căci statul n-are bani să înființeze pretutindeni școale de stat, pentru care i-ar trebui multe milioane, și așa sute de mii de copii, ar rămânea fără școală.”, scria Gazeta Transilvaniei în numărul 123 din 1908