Până la Edictele iozefine de toleranță religioasă din timpul împăratului Iosif al II-lea, românilor ortodocşi din Transilvania nu li se permitea să-şi construiască biserici trainice din piatră sau cărămidă, ci doar din lemn, pentru a nu rezista în timp. Ba mai mult, așa cum a descoperit istoricul român Vasile Lechițan în Arhivele Naționale din Cluj în registrele de “Socoteli princiare”, românii nici nu ar fi avut capacitatea de a le construi, pentru că erau parazitați și scurși de resurse și bani până nu le mai rămânea nici cu ce-și duce traiul de pe o zi pe alta.
Ce a putut descoperi istoricul român Vasile Lechințan și publica în lucrarea sa intitulată “Instituții și edificii religioase istorice din Transilvania”, apărută în anul 2000 la Cluj-Napoca la editura Carpatica, este de-a dreptul înfiorător, un viu exemplu despre cum s-au construit edificiile religioase maghiare din Transilvania prin parazitarea ortodoxiei românești și a românilor transilvăneni:
“8 Mai 1667 – S-au dat 6 florini din darea popilor români din Făgăraș (Fogarasi ola papok) pentru construirea bisericii reformate din Șieu (Sajo). Arhivele Naționale Cluj, Socoteli princiare, dosar 42, nr. 2035”
Vasile Lechințan
“22 Decembrie 1667″ – Ștefan Boer, judele curții domeniului princiar al Făgărașului, a perceput 15 florini de la episcopul Vadului, 15 florini de la episcopul român din Ucea de Jos, onorariul de la trei plăieși-șefi, de 45 de florini, darea popilor români de 50 de florini, etc”
Vasile Lechințan
“1667 – S-a trimis la Alba Iulia, de către Ștefan Boer, judele curții domeniului princiar din Făgăraș, 50 de florini, darea popilor români (az olah popak adojat)”
Vasile Lechințan
“1666 – Preoții români (Popae sive Valachorum) sunt impuși la o contribuție extraordinară de 500 de taleri, preoții sași (Parochi Saxonum) la aceeași sumă. Nu sunt impuși la contribuție față de stat nobilii și predicatorii/preoții unguri. În 18 septembrie 1666 din nou sunt impuși la contribuție preoții români pentru plata tributului față de turci, cu 200 de florini. Iobagii români plăteau dări și în cadrul sumei fixate pe comitate și districte. (n.r. la unguri, aceeași poveste, nu erau impuși să plătească nimic)”
Vasile Lechințan
“1653 – Preoții românilor (Popis Valachorum) sunt impozitați cu 25 de dinari fiecare în contul contribuției principatului la construcția Casei Constantinopolului, o dare specială a Transilvaniei pentru Imperiul Otoman. (Preoții/predicatorii unguri nu sunt impozitați)”
Vasile Lechințan
“1655 – Preoții românilor (Popae) sunt impozitați fiecare cu 25 de dinari pentru o contribuție a principatului către Imperiul Otoman. Preoții sași cu 300 de florini (în total), grecii și evreii cu 300, nobilii contencioși cu o sesie cu 15 dinari. (Preoții unguri și nobilii mari unguri nu sunt impozitați)”
Vasile Lechințan
“1486 – Călugărul franciscan Ioan Capistrano (declarat sfânt în 1724 de papa Benedict al XIII-lea) scrie stării catolice din Transilvania ca, în numele lui Isus Cristos, să dea foc bisericilor românești care nu sunt altceva decât sinagogile satanei (sinagogae satanae), iar pe preoții români care nu trec la catolicism să-i alunge”
“8 Martie 1670 – S-au dat, din venitul fiscal al gostinei (gosztina = dare dată de către românii ortodocși din Făgpraș) 32 de florini predicatorului ungur din Dumbrăveni (Ebesfalva, Erzsébetváros)”
Vasile Lechințan
S.a.m.d. , practic toată lucrarea istoricului român Vasile Lechințan, “Instituții și edificii religioase istorice din Transilvania”, cuprinde secole întregi de parazitare a ortodoxiei românești și a românilor transilvăneni în beneficiul preoților și predicatorilor unguri, care nu doar că nu erau impozitați, ci își primeau soldele / salariile chiar din sumele parazitate de la preoții români și de la românii transilvăneni.
Tot din banii preoților români și a românilor transilvăneni erau ridicate bisericile și școlile religioase ale ungurilor! Practic de la români doar se luau taxe peste taxe și impozite, și ele ajungeau direct la preoții și predicatorii unguri, sau la ridicarea edificiilor religioase ale ungurilor din Transilvania.