Kiss Janos: “Albastrul, galbenul şi roşul nu mai sunt pentru noi doar culori, ci simboluri sacre”

De Ziua Drapelului Național al României, o declarație politică a trecut aproape neobservată în spațiul public românesc. Este vorba despre declarația de presă a deputatului Kiss Janos. O declarație politică patriotică mai înflăcărată decât cea a domnului deputat Kiss Janos n-am putut observa la niciunul dintre parlamentarii români.

Redăm integral declarația sa de pe 26 iunie 2024, în speranța ca domnul deputat Kiss Janos să nu fie excepția de la regulă dintre minoritarii din România care gândesc așa, și ca astfel de opinii să devină o normalitate în societatea românească:

“26 iunie 1848, ziua când Tricolorul a fluturat pentru prima dată în calitate de Drapel Naţional

Într-o zi ca aceasta (cum ar fi să ne imaginăm ce fel de zi era? Călduroasă şi prăfoasă ca zilele de vară din Bărăgan? Sau mai degrabă furtunoasă ca inimile românilor în timpul acelei Revoluţii?) din anul 1848, Guvernul revoluţionar de la Bucureşti a proclamat Tricolorul pe care îl cunoaştem astăzi drept Drapel naţional.

De atunci încoace, albastrul, galbenul şi roşul nu mai sunt pentru noi doar culori, ci simboluri sacre extrase din experienţele noastre istorice. Aceasta pentru că fiecare dintre aceste culori ne vorbeşte despre ceva din trecutul nostru, ceva care ne-a marcat, care ne-a definit.

Albastrul (albastrul cerului Patriei, cel mai curat dintre toate) reprezintă şi înaltul năzuinţelor noastre, pentru că toate actele istorice săvârşite de reprezentanţii acestui popor au fost motivate de dorinţa de mai bine – de siguranţă, de libertate, de propăşire materială şi spirituală.

Galbenul, culoarea holdelor care altădată ne-au făcut Grânarul Europei, ne vorbeşte despre rădăcinile noastre agrare şi despre legătura noastră cu pământul acesta, pe care îl iubim, îl apărăm de fiecare viitură de la Răsărit pentru a nu fi pângărit în sacralitatea sa de cnutul rusesc şi spre care ne poartă dorul indiferent pe ce meleaguri străine am ajunge, pentru că în inimile noastre de români, toţi ştim că, în realitate, nicăieri nu e ca acasă.

Iar roşul reprezintă, evident, jertfele pe care a trebuit să le facem pentru a rămâne aici, pe cât s-a putut de liberi, în faţa urgiilor venite periodic pe Coridorul Stepelor. Ei bine, aceasta este probabil cea mai mare realizare a vremii noastre: faptul că, pentru prima dată în existenţa noastră întreagă, roşul este doar în trecut. ”

Kiss Janos