Fiindcă turcii își întețeau atacurile în Serbia, amenințând tot mai mult cetatea Belgradului, Iancu de Hunedoara și-a dorit un aliat de nădejde în Țara Românească. L-a găsit în Vlad Țepeș, pe care l-a ajutat să-și recapete tronul, oferindu-i un ajutor militar din Transilvania, constând în aproximativ 20.000 de soldați și mici nobili, și încă pe atât prin o armată formată din țărani. La această dispută pentru tron dintre Vlad Țepeș și Vladislav al II-lea, Vlad Țepeș a beneficiat și de sprijinul orașelor Sibiu și Brașov.
Astfel nu suprinde deloc că la data de 3 iulie 1456, Huniade (Iancu de Hunedoara), scrie saşilor din Sibiu că a încredinţat lui Vlad Ţepeş apărarea lor (n.r. Hunyadiak kora Magyarországon, Teleki József ). Practic îl însărcinează pe Vlad Țepeș, noul domnitor din Țara Românească cu misiunea de a apăra sudul Transilvaniei în timpul campaniei antiotomane pe care Iancu de Hunedoara avea de gând s-o desfășoare în Serbia pentru a apăra cetatea Belgradului:
“ecce enim commisimus Wlad Waivode ut pro defensione vestra semper invigilet et intendat“
„Pentru că iată, l-am angajat pe voievodul Vlad (n.r. Vlad Țepeș) să vegheze mereu pentru apărarea voastră”
Preocupat și de apărarea Transilvaniei, Iancu de Hunedoara îi pune la dispoziție lui Vlad Țepeș resursele și mijloacele necesare pentru a-și îndeplini această sarcină. E posibil ca toate aceste concesii făcute noului domn al Țării Românești și ajutorul militar oferit de coroana ungară pentru recpătarea tronului Valahiei să fi fost condiționate de anumite promisiuni ale domnului muntean făcute coroanei ungare, promisiuni de care i se reamintește lui Vlad Țepeș de către regele Ladislau la 16 decembrie 1456.
Cu toate că Vlad Țepeș și-a luat în serios rolul de apărător al celor două orașe, Sibiu și Brașov, viața sa în Transilvania nu a fost timpul ușoară, așa cum avea să mărturisească într-o scrisoare de la 14 februarie 1457 adresată sibienilor, în care domnul muntean relata o încercare de asasinat la adresa sa, doi locuitori, prieteni ai lui Vladislav, Gereb de Wingart și Nicolae de Vizacna, din iubire pentru domnul Țării Românești, au încercat chiar să-I ucidă la Geoagiu (“nos captivare in Gyod et perdere ob amorem spectabilis domini Wladislay, harum parcium Wayvode” ).