Cultural

PE-REPEDE-ÎNAINTE CU POETUL LAURIAN STĂNCHESCU: „Sunt un paznic al memoriei românismului”

Publicat de ZIUA CULTURAL on august 21, 2024

08/ 2024 TRAIAN HORIA

REPORTER: Eu singur n-am cum face un interviu cu mine,
eu singur n-am cum spune ce poezii aveți.
Stimate domn Stănchescu, de fi-va azi sau mâine
spuneți-ne, ruga-v-am, cine și ce sunteți.

LAURIAN STĂNCHESCU: Identitatea mea vine dintr-un ansamblu genetic îndepărtat. Nașterea mea nu este un act propriu, personal, se datorează unei spirale cu descendență pelasgo-traco-geto-dacică! Străbunii mei mai apropiați sunt martiri și eroi căzuți pe câmpurile de luptă… pentru apărarea patriei, cu cinste, onoare și demnitate. Numele lor? Sunt ca Monumente dedicate Eroilor Patriei și cum aș putea să nu fiu la înălțimea cerească și liturgică a numelui de Stănchescu, pe care îl port?

REPORTER: Vă spun că-n al meu suflet, de ani port o întrebare: de ce la Eminescu, ceruta-ți deshumare?

LAURIAN STĂNCHESCU: Mihai Eminescu este Voievodul Culturii și Limbii Române! Este Templul universalității noastre, este întâiul biograf spiritual al Cosmosului, al exploziei mecanice a Genezei, este scribul lui Dumnezeu.. care a descifrat și ne-a dat Alfabetul nodului gordian al Chiliei lui Dumnezeu – Universul! Am cerut deshumarea acestui Zeu al Românismului, în virtutea cărții mele despre asasinarea sa. În carte spun totul despre moartea și viața sa golgotică, astrală, prometeică… dar trăită în temnița umană a nașterii sale pământene. Documentele cărții de 350- pagini mi le-a dat nepotul său de frate, istoricul academician Gheorghe Eminescu. Am cerut sprijinul Guvernului, Parlamentului, dar toți au rămas nevorbitori, parcă nu erau în același Univers cu Dumnezei și cu Poetul pătimirii noastre identitare.

„Am cerut sprijinul Guvernului, Parlamentului, dar toți au rămas nevorbitori, parcă nu erau în același Univers cu Dumnezei și cu Poetul pătimirii noastre „

REPORTER: Vis de deshumare, negru ca mormântul, 
Pana ta de liric Parchet fumegând 
Deasupra Tăcerii fluture Cuvântul 
Procurorul Lazăr falnic deshumând.

Procurorul Lazăr se pricepe-n mare  
un Stat Paralel ce-ar fi la concret:
însă, la Memoriul pentru deshumare 
ce răspuns livrat-au cei de la Parchet?

LAURIAN STĂNCHESCU: Procurorul General (Augustin, n.n.) Lazăr a deschis un Dosar de ucidere a Poetului, dar hazardul politic a decis stingerea sa în tenebrele politicului.
 
REPORTER: Un regat pentru-o țigară, un regal pentru-o idee                

Ați vrut ca să îl aduceți pe Brâncuși până în țară                  
În guvern proștii-s legendă, la partide-s epopee
Cât v-au sprijinit politic, în ideea asta rară?

LAURIAN STĂNCHESCU: Constantin Brâncuși a oprit clasicismul universal al sculpturii grecești și a creat clasicismului antichității de astăzi în cosmogonia Artei. În 1914… a fost numit în America, în urma expoziției personale, Părintele Sculpturii Moderne: ei zic că este Patriarhul lui Dumnezeu și Titanul din Hobița! La 16 martie 1957, la ora 2 dimineața, Constantin Brâncuși se stinge din viață, iar pe 19 martie este înmormântat la cimitirul Montparnasse din Paris. A strigat de pe patul de moarte…„mor neîmpăcat sufleteşte că nu pot să-mi dau sufletul în ţara mea, iar material că voi putrezi în pământ străin, departe de fiinţa cea mai dragă, mama mea”. Statul român, prin Victor Ponta… nu a auzit strigătul românului Brâncuși către Țara sa. Personal, am avut trei întâlniri cu Ponta ca premier.

„De pe patul de moarte, Brâncuși a strigat: „Mor neîmpăcat!”

REPORTER: Să torni la rime grele, cu versuri în galopuri, 
Să potrivești cuvinte, cum pui la sticle dopuri
Și când vezi vreo femeie, la suflet găsești cheia
Și de-aia-ntreb acuma, cum definiți femeia?

LAURIAN STĂNCHESCU:  Femeia este explozia lirică a Universului, născătoarea divinității umane și cel mai frumos vers creat de Dumnezeu

(…)

„Femeia este explozia lirică a Universului”

REPORTER: Un dor ca poezie 
a cernerii-i e sita
Și de-aia-ntreb: cum este 
cu dorul de Nichita?

LAURIAN STĂNCHESCU: Nichita Stănescu este necuvântul Creației lui Dumnezeu, este strigătul care a zguduit și a mărit depărtările Cosmosului eminescian. Nichita este un Ahile al Poeziei troiene, este fulgerul care descătușează nodul gordian din Cuvânt și îl împletește cu străvechimi rupestre. A fost un meteor care a ars reversibil, dinspre Dumnezeu spre Dumnezeu.

Dinspre Dumnezeu spre Dumnezeu…”

REPORTER: Ca setea cea eternă ce-o au dupăolaltă
(noblețea la statuie doar marmura s-o zică)
Când poezia plânge pe un peron de haltă
Ce planuri mari aveți pentru o țară mică?

LAURIAN STĂNCHESCU: Idealul meu este să adun românii la sânul României! Sunt un paznic al memoriei românismului.

admin.RB

0758 01 01 01

Leave a Comment

Recent Posts

22 Octombrie 1940 – Ziua alungării preotului român Simion Mogoș din Ojdula. O rană adâncă în sufletul românesc al Ardealului

În toamna întunecată a anului 1940, odată cu impunerea rușinosului Dictat de la Viena, Ardealul…

20 de ore ago

16 Octombrie 1897 – Ziua când a fi român și a nu-ți ascunde dragostea de țară însemna “agitație” împotriva statului

16 Octombrie 1897, Ziua în care “agitația” a însemnat iubire de neam La 16 octombrie…

6 zile ago

Partidul Glasul Neamului: „Unitatea suveranismului românesc, o datorie față de Neam și Țară”

COMUNICAT DE PRESĂ 0011/IS/PGN/17.10.2025 Partidul Glasul Neamului: „Unitatea suveranismului românesc, o datorie față de Neam…

6 zile ago

Vasile Slabu: “Acum suntem generația morții pentru că cei de la putere nu ne mai vor!”

Suntem într-o situație extremă în țară și poporul român este distrus din toate punctele de…

6 zile ago

Partidul Glasul Neamului: „ANAF, jos labele de pe gemul nostru”

Comunicat de presă Partidul Glasul Neamului: „ANAF, jos labele de pe gemul nostru” Partidul Glasul…

7 zile ago