26 august: Sfinții Adrian și Natalia, soții a căror dragoste a învins moartea

Povestea Sf. Adrian și Natalia este una dintre cele mai frumoase povești de dragoste ale istoriei. Singura mare deosebire este faptul că nu este o povestire despre plăcere, ci despre durere, durerea mucenicească.

Credința neclintită a Nataliei în Dumnezeu a determinat-o să-și îndemne soțul, pe Adrian, să suporte chinuri groaznice, fiind încredințată că acestea vor fi scurte, aici pe Pământ, comparativ cu plata veșnică ce are să-și ia în Cer. Cei doi erau căsătoriți de doar 13 luni când tânărul Adrian, în vârstă de 28 de ani și născut din neam ales, cu o slujbă bună, sub Împăratul Maximian a decis să-și dea viața Lui Hristos.

Într-o zi, în vremea ultimei mari prigoane a creștinilor, de sub Împăratul Maximian, douăzeci și trei de creștini au fost aduși înaintea Împăratului și chinuiți groaznic, aproape de moarte. Adrian era unul dintre dregătorii împărătești ce priveau suferințele acelor oameni și auzeau cu cât curaj aceștia își apărau credința în Hristos.

Pe când mucenicii zdrobiți în bătaie erau duși la palatul tribunului spre a li se înscrie numele, Adrian i-a întrebat ce credeau că vor obține îndurând toate aceste suferințe. Ei i-au vorbit despre nespusa frumusețe și slavă a raiului și i-au citat din 1 Corinteni 2, 9: „Cele ce ochiul nu a văzut, nici urechea a auzit, nici la inima omului s-au suit, acestea au gătit Dumnezeu celor ce iubesc pe dânsul.”

Auzind acestea, Adrian s-a dus la cel ce scria și i-a spus: „Scrie și numele meu împreună cu cele ale sfinților aceștia; și eu sunt creștin”. Când împăratul a auzit aceasta, l-a întrebat: „Ți-ai pierdut mințile?” Adrian a răspuns: „Nu mi le-am pierdut, ci mi le-am aflat!” Astfel a ajuns tânărul Adrian să fie întemnițat împreună cu ceilalți. – continuarea pe buciumul.ro, sursa: Active news.