30 Octombrie 1497 – Bătălia de la Cernăuţi, de la Vadul Prutului. victorie deplină a voievodului Moldovei, Ştefan cel Mare, împotriva resturilor armatei polone
Se vorbește din păcate mult prea puțin despre această bătălie a lui Ștefan cel Mare, locul prioritar ocupându-l Bătălia de la Codrii Cosminului. Însă bătălia este de o mare importanță, moldovenii inducând polonezilor o demoralizare atât de mare încât armata poloneză nici măcar nu a mai încercat să se regrupeze și să contraatace, unicul gând al polonezilor fiind acela de a scăpa cu fuga către Stanislau și Liov. Este o pagină de istorie care ilustrează dibăcia lui Ștefan cel Mare ca strateg militar și vitejia arhicunoscută a moldovenilor, indiferent de adversarul pe care îl aveau în fața lor.
Pierzând avantajul strategic al cetăților Chilia și Cetatea Albă în 1484, Ștefan cel Mare trece peste divergențele sale cu regele Poloniei Casimir IV Jagiellon și acceptă o alianță antiotomană cu Polonia. La un an de la pierderea celor două cetăți, în anul 1485, Ștefan cel Mare a depus Jurământul de la Colomeea, prin care se recunoștea drept vasal al regelui Poloniei. Însă după moartea regelui Casimir al Poloniei, fiul acestuia, Ioan Albert, nu doar că nu a respectat alianța ci a dorit pe ascuns chiar detronarea lui Ștefan cel Mare și cucerirea Moldovei. Ștefan cel Mare i-a aflat planurile și de aici pornește un conflict total între Polonia și Moldova.
Așa se face că anul 1497 îi regăsește pe cei doi, nu pe post de aliați, ci de dușmani. După asediul eșuat al cetății Suceava, armata poloneză cade în capcana pregătită de moldoveni la Codrii Cosminului unde mii de nobili polonezi și-au găsit sfârșitul într-o luptă de o ferocitate maximă. După acest măcel suferit de cavalerii polonezi la Codrii Cosminului, armata poloneză a regelui Ioan Albert a fost atât de demoralizată încât nu a fost în stare să se regrupeze și lanseze o contraofensivă, ba mai mult, s-au retras în dezordine către Vadul Prutului de la Cernăuți, cu intenția de a fugi prin Codrii Plonini și apoi prin Pocuția în direcția Stanislau și Liov, hărțuiți continuu de către oastea moldovenilor.
La 30 octombrie 1497 oastea moldovenească, beneficiind de avantajul terenului și controlând Vadul Prutului, s-a postat strategic pentru a împiedica trecerea resturilor armatei polone. Cronicile moldovenești nu descriu desfășurarea luptei, în schimb afirmă clar că rezultatul luptei a fost risipirea armatei polone și că “însuşi regele a scăpat cu puţină oaste”. Scăpând din ghearele moldovenilor, regele Ioan Albert reușește să treacă Prutul și să se îndepărteze în mare grabă spre Sniatyn, ajungând în vecinătatea oraşului la 2 noiembrie 1497.
Această înfrângere dezastruoasă a armatei poloneze avea să-i bântuie pe polonezi chiar și la multe decenii distanță.