Tatăl lui Mihai Eminescu, Gheorghe Eminovici, arenda la data de 11 octombrie 1849 în satul Durneşti, Ocolul Ştefăneşti, Ţinutul Botoşani, pentru o perioadă de şase ani, moşia Cleopatrei Caţichi, printr-un contract semnat la Iaşi de către ambele părţi şi înregistrat sub nr. 630 la Divanul Apelativ din Iaşi. Contractul avea să intre în vigoare însă abia de la data de 23 aprilie 1850.
Moșia arendată nu a părut să fie foarte productivă deoarece în toamna anului 1850 îl regăsim pe Gheorghe Eminovici executat silit de către jandarmeria din Botoșani, fiind obligat să plătească suma de 1465 lei şi 31 parale către arendașul Moişă Mihel.
Pe 5 noiembrie 1850, “prin zapisca nr. 255, comandantul companiei de jandarmi din Botoşani dă ordin subofiţerului Ioan Ambrozie, ca să execute pe Gheorghe Eminovici, pentru o datorie la moşia de la Durneşti. Suma de 1465 de lei şi 31 parale este luată de la Raluca Eminovici. Banii erau datoraţi evreului Moişă Mihel”.
Avem astfel dovada clară a continuității fenomenului reclamat de către țărănimea din nordul Moldovei în timpul răscoalei din anul 1907, atunci când astfel de “executări” au adus pe o parte dintre români la disperare, iar statul român în pragul unei uriașe și sângeroase rebeliuni la nivel național, cu liberalii pe post de principali criminali.