Antiromanism

Măcelul de la Beliș – În noaptea de 8 spre 9 noiembrie 1918 peste 45 de români au fost împușcați și arși pe rug de unguri

Masacrul de la Beliș a fost un eveniment petrecut în seara de 8 spre 9 noiembrie 1918 pe moșia baronului János Urmánczy, în zona comunei Beliș din districtul Huedin al comitatului Cluj. În cursul acestuia, între 41 și 50 de civili – în majoritate de etnie română – au fost uciși de către o unitate de militari înarmați aflată sub comanda căpitanului k.u.k. Antoniu Dietrich.

Dacă în perioada interbelică, evenimentului i-a fost dedicată o carte intitulată “Măcelul de la Beliş din 1918” de către Aurel Gociman, un intelectual român care a înțeles amploarea iredentismului maghiar și nevoia de a-l combate ca atare, iar Sergiu Nicolaescu i-a dedicat în anul 1981 filmul “Capcana mercenarilor“, în zilele noastre abia dacă se mai pomenește pe ici pe colo de acest masacru barbar îndreptat împotriva populației românești nevinovate, neînarmate, complet vulnerabilă și lipsită de apărarea împotriva terorii ungare.

Invocând o stare de asediu inexistentă, la inițiativa baronului János Urmánczy și cu sprijinul deputatului Nándor Urmánczy, o unitate militară formată cu aprobarea ministrului de război al Ungariei i-a împușcat pe locuitorii români din zonă, apoi cadavrele românilor au fost profanate și incendiate. Doar 41 de victime au fost precis identificate, estimările ulterioare indicând cifra de circa 50 de decedați.

Măcelul de la Beliș – În noaptea de 8 spre 9 noiembrie 1918 peste 45 de români împușcați și arși pe rug de unguri

Peste 45 de români împușcați și arși pe rug de unguri

Evenimentul este revoltător atât prin crimele brutale comise împotriva populației neînarmate cât mai ales prin ce a urmat după uciderea a peste 45 de români. Ungurii au jefuit și au batjocorit cadavrele care au fost ulterior arse la ordinul căpitanului Dietrich. Apoi au trecut și la jeuirea caselor românilor, din care au luat tot ce au considerat că este de valoare.

Cartea lui Aurel Gociman redă și atrocitățile pe care ungurii le-au comis și după Masacrul de la Beliș, pentru că setea lor de sânge nu s-a ostoit doar cu cele petrecute la Beliș ci au continuat în toată zona, dovadă clară că evenimentul de la Beliș a fost premeditat și nu un accident izolat.

Glasul.info

Portalul Românilor de Pretutindeni - pledoarie pentru panromânism Contact: redactie@glasul.info

Leave a Comment

Recent Posts

17 septembrie 1906 – Surorile Boboc din Ilia Mureșană, eroinele panglicii tricolore

La 17 septembrie 1906, în satul Ilia Mureșană, două surori, Maria și Simina Boboc au…

2 ore ago

17 Septembrie 1896 – Procesul de presă al „Tribunei”, o filă de jertfă pentru demnitatea românească

La 17/29 septembrie 1896, în Cluj, în fața Curții cu jurați, s-a judecat unul dintre…

3 ore ago

16 -17 septembrie 1940 – Jertfa românilor din Sântion

În zilele sumbre ale toamnei anului 1940, după rănirea adâncă a trupului ţării prin Dictatul…

21 de ore ago

16-17 septembrie 1940 – Jertfa românilor de la Halmășd, Sălaj. Până şi un nou născut de doar 5 luni!

Istoria noastră națională este presărată cu lacrimi, sânge și jertfe, dar și cu dârzenie și…

24 de ore ago

16 septembrie 1940 – Jertfa martirică a familiei Boldea de la Brețcu, Covasna

Ziua de 16 septembrie 1940 rămâne înscrisă cu sânge în istoria satului Brețcu, județul Covasna,…

o zi ago

Masacrul de la Cerișa – 15-16 septembrie 1940, O rană adâncă în trupul neamului românesc

În zorii negri ai zilei de 15 septembrie 1940, satul românesc Cerișa, din județul Sălaj,…

3 zile ago