Adrian Vervescu este elev al Colegiului Național ,,Traian” din Drobeta-Turnu Severin. Vine din zona de munte a Mehedințiului și iubește cu pasiune folclorul, portul popular din minunata sa zonă a Isvernei și, cum altfel, cântul popular în graiul mehedințean. ,,M-am născut într-o zi de toamnă, îmi spune Adrian, în toamna lui 2007, într-un octombrie atât de bogat în soare și culoare, precum costumul popular, pe care-l îndrăgesc cu toată ființa mea.” Cântul și dansul popular sunt modul simplu de exprimare al celor mai adânci și mai tainice simțăminte ale sufletului omenesc. Prin cântec omul iși împărtășește bucuriile, dar și neliniștile, iși liniștește dorurile, își mărturisește iubirile și își înfrumusețează viața.
Adrian își coase singur costumele tradiționale pe care le poartă în spectacole, iubește să creeze, dar să și colecționeze piese de port popular. Vă invit să-l cunoașteți, este uimitor prin pasiunile sale și prin puritatea aspirațiilor sale!
Reporter: Spune-mi, Adrian, care este marea ta pasiune?
Adrian Vervescu: Marea mea pasiune este folclorul. Acest cuvânt este atât de amplu, cuprinde o multitudine de simțiri, emoții și trăiri. Noi, cei îndrăgostiți de acesta, trebuie să respectăm ceea ce este el prin definiție și caracteristici, pentru ca această zestre spirituală să se transmită generațiilor viitoare, ca sursă de inspirație, cu caracter colectiv, să rămână mereu VIU!! Și eu, prin prisma programelor pe care le prestez la diferite spectacole, tocmai aceste valori încerc să promovez. Sunt membru al Ansamblului ,,Doina” aparținând colegiului la care învaț și membru al Ansamblului ,,Moștenitorii – Isverna” coordonat de doamna profesor Ana Buzatu, căreia îi datorez o mare parte din ceea ce sunt eu astăzi. Am preluat dorința și puterea de admirație a tot ceea ce este frumos și autentic, de la dumneaei. Activez atât ca solist vocal, cât și ca dansator în cadrul ansamblului. Cântecul și dansul popular au nevoie de o emoție aparte, emoție cu care noi ne naștem și pe care suntem datori a o transmite publicului.
Reporter: Ai o vârsta la care amintirile se strâng cu bucurie și se trăiesc în același mod. Care ți-este cea mai frumoasă amintire de până acum?
Adrian Vervescu: Îmi aduc aminte cu emoție de primul meu spectacol, pășind timid pe scenă, cu convingerea în suflet că voi reusi, fiind încrezător în mine. Simțeam și știam bine ce trebuie să fac! Desigur, micile greșeli ale unui începător au fost prezente, însă eu cred că le-am ascuns destul de bine.
Reporter: Tinerii de vârsta ta se întrec în a descoperi frumusețea vârstei. Tu cum îți petreci timpul liber? Ce hoby-uri ai?
Adrian Vervescu: Sunt membru al unei asociații care ajută copiii din medii defavorizate și nu numai. Dar, pe primul loc rămâne pasiunea de a coase, de a recondiționa și de a colecționa costume populare. Totul a început în urmă cu cinci ani. Cu mare drag o urmăream pe bunica lucrând, în iernile geroase. Mi-a plăcut și am vrut să încerc și eu. Așa a pornit totul. De atunci lucrez mereu și nu îmi imaginez că mă voi opri cândva. Am învățat, tot de la bunica, să dau viață unei bucăți de pânză, pornind de la zero, doar cu un ac meseriaș și niște fire colorate. Cos de la ciupege, poale, cămăși de bărbat, până la fâstâce și oprege cu mii și mii de mărgele și paiete. Pornind de la șase costume ale bunicii, azi am ajuns la o colecție impresionantă pentru mine, de aproximativ 80 de costume, 55 fiind de damă și 25 de cămăși de bărbați. Din colecția mea nu lipsesc nici cioarecii, vesta de dimie și vestele cu găitane, mintanul, legăturile ,cârpele de borangic, căciulile de astrahan, brăcirile, chimirul, săcuiul și trăistuțele, obielele sau opincile. Pot spune că toate acestea mă definesc, sunt o parte din mine. – integral pe www.paginaolteniei.ro.
Piese pentru o seară frumoasă (1):
