Generalul Ioan D. Culcer despre moravurile și educația socială din viața publică românească, la începutul secolului XX:

„Influenţele străine, oricare ar fi ele, încep printr’o infiltrațiune în golurile lăsate de noi, în diferitele ramuri ale activităței statului: politice, economice etc. care cu timpul prind rădăcini adânci în toate direcțiunile sfârşind prin complecta acaparare morală și materială a statului şi a individului.

Singurii vinovați de acest rău şi primejdie națională suntem noi: adică clasa conducătoare, zisă cu cultură şi educațiune care, pentru bun trai fără muncă, alergare vecinică după drepturi, prerogative, interese, onoruri, sustragere sistematică dela orice fel de datorie în interesul comun, destrăbălare în viața publică şi privată etc. etc. lasă acele goluri despre care vorbesc mai sus, goluri în care străinul muncitor şi prevăzător pătrunde cu uşurinţă.

Am uitat sau nu voim să ne aducem aminte de fabula toporului cu pădurea. Pe câtă vreme fierul toporului singur va sgâria coaja copacilor din pădure nu va fi nici o primejdie, dacă însă el îşi va pune coadă luată din inıma pădurii, va fi vai de ea.

În sfârşit, dacă vom urma a nu ne aduce aminte de această fabula, de morala ei pentru a umple prin stabilitate, muncă şi economie, golurile ce lăsăm cu voinţă în urma noastră, vom rămâne cu siguranță şi în viitor ceeace am fost în trecut și ceeace suntem şi astăzi; cel mult vom schimba arendaşii, atâta tot, iar vina va cădea absolut numai pe noi.” — Ioan D. Culcer (1918)