4 Ianuarie 1999 – Greva minerilor din Valea Jiului. Ultima înscenare a sistemului pentru a scăpa de minerit

Pe 4 ianuarie 1999 avea loc greva minerilor din Valea Jiului. Aproape 15 000 de mineri de la Compania Naționala a Huilei din Valea Jiului încep o grevă pentru a obține mărirea salariilor și renunțarea la programul de închidere a minelor nerentabile, amenințând că vin la București, în cazul în care revendicările lor nu vor fi satisfăcute. Guvernul refuză să negocieze. Și așa se sfârșește cu minerii în România…

Aproximativ 15.000 de mineri de la Compania Națională a Huilei din Valea Jiului au protestat la data de 4 ianuarie 1999 cu scopul de a obține mărirea salariilor și renunțarea totodată la programul de închidere a minelor nerentabile. Liderii minerilor au amenințat că vin la București, în cazul în care revendicările lor nu vor fi satisfăcute, însă guvernul nu s-a arătat dispus absolut deloc să cedeze în fața greviștilor.

Peste ani și ani aveam să aflăm că povestea mineriadelor de fapt a fost o nouă înscenare a sistemului, una menită să arunce cerneală de sepie, mult fum și jocuri de oglinzi pentru a face din mineri un Bau-bau al societății românești, o societate care a fost dezbinată și instigată împotriva unor categorii sociale și profesionale chirurgical țintite de către trădătorii și păpușarii din fruntea statului român.

Aveam să aflăm apoi de la controversatul președinte ucrainean Leonid Kucima, că de fapt strategia aducerii minerilor în capitala țării pentru a înăbuși mișcările sociale antiguvernamentale era o strategie pur KGB-istă, așa cum declara președintele ucrainean Leonid Kucima în timpul unui interviu dat unei televiziuni din Germania, vorbind cu o nonșalanță de speriat cum a adus el minerii din bazinul Donețk pentru a “potoli” protestele de la Kiev. Așadar, președintele unei țări vecine cu România, provenită tot din lagărul sovietic ne dezvăluia care-i treaba cu mineriadele și scenariile folosirii minerilor ca forțe de opresiune împotriva protestelor democratice? Mister elucidat!

Dar înscenarea le-a mai folosit celor din fruntea statului român și ca pretext pentru închiderea minelor, așa cum li se ordonase la comandă externă! Și uite așa a dispărut mineritul din România! La ordin extern!

În urmă cu cinci ani am vizitat Mina Cavnic și am găsit acolo un peisaj apocaliptic, o grămadă de utilaje și de clădiri dezafectate, distruse, totul în ruină. Un obiectiv strategic al României care înainte atrăgea ca un magnet forță de muncă de pe întreg cuprinsul țării și care hrănea câteva mii de oameni. Am văzut ce însemna o mină de aur și ce capacitate de producție exista cândva acolo.

Pentru interese externe și ordine venite din afara țării, s-a oprit un sector profitabil care aducea niște venituri extraordinare țării și susțineau și mii de oameni cu tot cu familiile lor. La momentul când am vizitat noi Mina Cavnic puținii localnici rămași în localitate ne-au spus că zona s-a depopulat, foarte mulți plecând ori în locurile lor de origine din țară de unde veniseră la mină, foarte mulți au plecat la muncă în străinătate, iar o parte au migrat către cel mai apropiat oraș care putea absorbi forță de muncă: Baia Mare.

Nu, n-a fost despre mineriade, n-a fost despre mineri, ci a fost despre minerit, mai exact despre faptul că “niște unii” din afara țării și-au dorit ca în România să nu mai existe minerit. Și s-a întâmplat după voia lor, ca și cum ar fi fost niște dumnezei pe invers….