Am recitit până la ziuă cartea “𝙋𝒂̆𝙘𝒂𝙩𝒆𝙡𝒆 𝑨𝙧𝒅𝙚𝒂𝙡𝒖𝙡𝒖𝙞 𝙛𝒂𝙩̦𝒂̆ 𝒅𝙚 𝙨𝒖𝙛𝒍𝙚𝒕𝙪𝒍 𝒗𝙚𝒄𝙝𝒊𝙪𝒍𝙪𝒊 𝒓𝙚𝒈𝙖𝒕” scrisă de Ion Rusu Abrudeanu, un autor aș zice din păcate destul de marginalizat față de cum ar trebui promovată opera literară a acestuia, mai ales pentru valoarea ei istorică.
Surprinde și acum ca și prima dată când ne-a căzut întâmplător în mâini această carte, amploarea trădării și activităților antinaționale ale unor români ardeleni. Ca și astăzi, existau foarte multe cozi de topor în Transilvania și la începutul secolului XX, care sabotau și puneau în primejdie nu doar unirea Transilvaniei cu România, ci ba chiar și viața unor conaționali de-ai lor.
Uite de asta trebuie să ne cunoaștem istoria, în primul rând pentru a nu mai repeta greșelile istoriei, iar în al doilea rând pentru a învăța să recunoaștem trădătorii care se află printre noi și dușmanii neamului românesc, văzuți sau nevăzuți, știuți sau neștiuți.
Ardelean refugiat în România după ce a refuzat să se înroleze în armata austro-ungară și să-și ucidă frații români de peste Carpați în timpul Primului Război Mondial, Ion Rusu Abrudeanu este omul care a dat multă substanță și profesionalism publicisticii românești în cei 14 ani cât a condus revista “România ilustrată”, o revistă de bună calitate chiar și pentru zilele noastre.
Pentru cei care nu ați auzit și nu ați citit niciodată această carte, v-o recomandăm cu multă căldură. Surprinzător datei la care a fost publicată, în anul 1930, cartea este culmea destul de actuală și pentru vremurile pe care le trăim acum. O să descoperiți în ea multă intrigă, trădare și mașinațiuni politice aidoma scenei politice actuale, ceea ce face mai ușor de înțeles și de deslușit ițele putrede ale “eșafodului” politic românesc, unul de-a dreptul patibular.