În satul Cristian din județul Sibiu, sat colonizat de către sași, atmosfera plutea sub spectrul răscoalei românilor în ziua de 13 ianuarie 1383. Judele și obștea orașului și scaunului Sibiului adeveresc învoiala făcută între ei și românii dimprejur, răsculați. Se menționează moartea unui român din Țara Românească și gloaba împăcării cuvenite pentru uciderea unor femei și bărbați din Țara Românească.
Documentul în care este pomenită această grozăvie este intitulat “Învoiala sibienilor cu românii din zonă, răsculați” – Document emis de Judele și obștea din Sibiu, Arhivele Naționale ale României din Sibiu, Colecția de documente ale parohiilor evanghelice C.A. Sătești) / Documenta Romaniae Historica, Academia Română, 1977.
Deși solicitau adesea privilegii comerciale în Țara Românească, apelând de multe ori la coroana regală maghiară pentru a obține condiții cât mai bune și pentru a smulge făgăduiala din partea principilor din Țara Românească de a asigura siguranța deplină pentru convoaiele negustorilor sași pe tot cuprinsul teritoriului Țării Românești și chiar până gurile Dunării, la locurile știute pentru schimburile cu turcii, sașii nu erau dispuși însă deloc să întoarcă aceste privilegii sau drepturi și românilor din Țara Românească, pe care adesea îi ucideau pe oriunde îi prindeau, fără niciun fel de pricină.
Când erau prinși, sașii încercau să scape plătind cu bani sa alte bunuri pentru uciderile și hoțiile făcute. Nu de puține ori valahii reușeau să-i prindă în flagrant sau să găsească dovezi pentru atrocitățile înfăptuite de către sași. Atitudinea duplicitară a sașilor i-a adus de-a lungul istoriei în conflict direct atât cu regii Ungariei cât și cu principii români din Țara Românească. Vlad Țepeș a avut un conflict lung și de uzură cu negustorii sași din Brașov și Sibiu, conflict care în cele din urmă avea să-i aducă și moartea. În ciuda faptului că prin uciderea românilor intrau adeseori în conflict direct cu domnitorii din Țara Românească, sașii păreau să nu se poată abține din aceste crime. Ele porneau din ideea că valahii ardeleni sunt rasă inferioară care nu merită egalitate cu ei și se simțeau amenințați de rată de înmulțire a valahilor, care oricum erau mai numeroși decât ei, fiind populația autohtonă a acestor meleaguri. În linii mari, era același gen de politică a coloniștilor de pe continentul nord american îndreptată împotriva băștinașilor găsiți acolo.
Aduși de către regii Ungariei pentru a coloniza anumite zone ale Transilvaniei, sosiți în mai multe etape ale istoriei, sașii erau capabili uneori de niște atrocități și samavolnicii chiar mai grave decât cele cu care erau obișnuiți românii ardeleni din partea nemeșilor unguri (n.r. nobilii maghiari). Mulți români care s-au opus sașilor și au refuzat să le cedeze vetrele strămoșești, moșiile și pământurile roditoare, și-au găsit sfârșitul tragic în mâinile celor care puseseră ochii pe avuțiile lor. Puținii români care supraviețuiau acestor strămutări forțate de populație, erau nevoiți să se mute pe terenuri neroditoare sau să desțelenească pârloage pline de vegetație și arbuști, sau în râpele și văgăunile nedorite de nimeni.
Urmăriți Glasul.info și pe Google NewsProblema este că de la o vreme sașii se obrăzniciră în asemenea hal încât și-ar fi dorit să nu mai dea ascultare nici regilor Ungariei și nu se mai mulțumeau să ucidă doar dintre valahii ardeleni ci orice urmă de valah întâlnită în calea lor. Așa că de multe ori românii din Țara Românească le cădeau victime nevinovate și neștiutoare acestor neaveniți ai istoriei, care au furat cu nerușinare vetrele strămoșești ale românilor, chiar și din zonele de unde nu li se dăduse îngăduința din partea regilor Ungariei.
Prinși asupra faptului, sașii încercau să-și răscumpere crimele prin bani, negociind pe viețile nefericiților români care le cădeau pradă. Nu de puține ori din cauza acestor acte nerușinate, domnitorii Țării Românești le retrăgeau privilegiile comerciale și sașii iar apelau la regalitatea maghiară pentru a deschide drumurile comerciale din Țara Românească pentru ei. Și tot așa, până când o parte din domnitorii Țării Românești au fost nevoiți chiar să facă incursiuni de pedepsire a crimelor sașilor, fiind pomenite în istorie câteva atacuri și pustiiri a unor centre săsești acuzate că s-ar fi făcut vinovate de crime împotriva românilor.
Chiar și Vlad Țepeș a făcut câteva incursiuni de genul ăsta împotriva sașilor, deși la începutul domniei sale i se încredințase de către unguri sarcina de a proteja Brașovul și Sibiul de un potențial atac din partea turcilor.
RO14BTRLRONCRT0356966001 (lei) | RO61BTRLEURCRT0356966001 (euro)
Abonează-te și la canalul nostru de WhatsApppentru a primi postările noastre și acolo.
Marea Renastere - Adevar, Libertate, Suveranitate
By: Călin Georgescu
Istoria ilustrata a Transilvaniei
By: Ioan Bolovan, Ioan-Aurel Pop
Ardealul. Tinuturile de pe Olt. Tinuturile de pe Mures
By: Silvestru Moldovan
Dictionarul numirilor de localitati cu poporatiune romana din Ungaria
By: Silvestru Moldovan
Romania 1989 - de la revolta populara la lovitura de Stat
By: Corvin Lupu
Oranki amintiri din captivitate
By: Dimitrie Bejan
Tratatul cu Ucraina. Istoria unei trădări naționale
By: Tiberiu Tudor
