Suveranitatea prevăzută în Constituție nu înseamnă co-suveranitatea Ungariei în România

„Suveranitatea prevăzută în Constituție nu înseamnă co-suveranitatea Ungariei în România, așa cum Înalta Curte de Casație și Justiție nu trebuie să însemne „Înalta Poartă” de la Bruxelles!
Situația generală de acum seamănă izbitor de mult cu cea a anilor 1940, premergătoare Dictatului de Viena.

Avem o putere politică fără niciun fel de putere morală și nici instituțională, în fața poporului român. Credibilitate zero. Asta înseamnă maximă vulnerabilitate din punctul de vedere al siguranței naționale.

În plan extern, „puterea de la București” are în continuare veșnicul statut de sclav nevolnic în fața unei Uniuni Europene pe cale de implozie internă din cauza ideologiei lgbt și a „găurii de ozon” care nu face gaură în cer, ci în buzunarele cetățenilor statelor membre.

Față de cealaltă „Înalta Poartă” din SUA, mai „înăltă” decât UE, „puterea politică” de la București nu este în „stare de urgență”, ci în stare de dezastru, Iohannis-Ciolacu pur și simplu nu există pentru Trump, zero comunicare directă.

Nici opoziția nu stă prea bine. Are în schimb, nu doar comunicare directă, ci relații puternice, consolidate în timp, Viktor Orban, „prietenul” noului prostănac, Marcel Ciolacu, care în timp ce Titanicul se scufundă, face pe tik-toc clipuri simpatice culinar-vestimentare menite să contracareze „factorul străin”.

Dacă n-ar fi de plâns, ar fi cu hohote de râs! Desigur, Viktor Orban, nu plânge, ci chiar râde, pentru că vede destul de clar cum harta Dictatului de la Viena se poate reface, având aliați externi, resurse energetice românești, oameni fideli în guvernul de la București, inclusiv în CSAT și pe Kelemen Hunor la încălzire înainte de a intra pe teren ca sef al SRI.

PNL-Bolojan, din același guvern, dă comunicate comice anti-Rusia, ei fiind tovarăși de guvernare chiar cu Viktor Orban prin UDMR, dar pentru ei treaba asta nu reprezintă niciun fel de problemă rusească! Nu reprezintă niciun fel de problemă pentru nimeni de la conducerea statului român, că în statul român a intrat o structură care are în programul ei politic, ca obiectiv, obținerea autonomiei Transilvaniei.
Soluția, desigur, nu are cum să vină de la actuala putere, sper în schimb, sper să vină de la opoziție, aceasta trebuind să-și noteze ca punct principal în agenda unei viitoare guvernări, scoaterea Ungariei (UDMR) din zona de putere a statului român. Soluția este conștientizarea oamenilor asupra acestui fapt (pe televiziuni vorbindu-se după părea mea prea puțin despre acest lucru) pentru ca opinia publică să poată reactiona.
Soluția este este consolidarea cu resurse umane și financiare a organizațiilor (foarte puține) care știu ce înseamnă „bătălia” pe acest „câmp minat” al confruntării cu statul vecin și „prieten” care tinde să ocupe România.
Dincolo de toate însă, ,,Domnul este luminarea mea şi Mântuitorul meu, de cine mă voi teme? şi apoi zi: Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt!”. „

Mihai Tîrnoveanu