Molitfelnicul, panahida și principalele izvoare canonice recomandă a fi împărțite drept milostenie colaci, vin, fructe, colivă, lumânări, mâncare, chiar și obiecte de îmbrăcăminte. Sunt doar recomandări, nu reglementări impuse. Situația se poate modifica în funcție de tradițiile și obiceiurile parohiei în care ne desfășurăm viața – mai precis, în funcție de nevoile celor cărora le facem milostenie.
Mai concret, creștinii, încă din cele mai vechi timpuri, au împărțit daruri celor aflați în nevoie. Din punct de vedere teologic, aceste daruri reprezintă cinstirea memoriei pentru cel drag, trecut la cele veșnice. Teologia creștin-ortodoxă a arătat că milostenia noastră nu ajunge, din punct de vedere material, la cel adormit, ci este împlinirea datoriei noastre de a ne ruga unul pentru celălalt, deoarece, prin rugăciunea împletită cu milostenie, Biserica devine un singur Trup – iar săracii comunității, beneficiind de daruri, au datoria de a se ruga pentru cel adormit. Pentru cei ce nu cunosc izvoarele biblice și istorice ale păstrării memoriei strămoșilor noștri le recomandăm să citească> “Temeiuri doctrinare ale rugăciunilor pentru cei raposați“.
Totul ține de modul în care simțim că trebuie să facem pomană – milostenie. De multe ori, un cuvânt bun și un dar simplu, ține locul unei mese îndestulate la un restaurant cu faimă din oraș.
Pentru o presă independentă, fără cenzură, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!
MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, educațional și creștin-ortodox. Nihil Sine Deo