Țara mea Doina XXI (2)

Se scutur’ valuri de pământ

Taine mari iar s-au cernut

Frații tăi în arc grupați

Sunt ai tăi viteji soldați.

Ce frumoasă ești tu țară

Munții tăi păzind comoară

Dealuri cu poruncă vie

Țară sfântă Românie!

Un nou răsărit de soare

Recunoștință cu închinare

Mulțumim pentru lumină

Pentru o zi de trudă plină

Pentru fiii de crescut

Și-n viață ce n-am avut.

Pentru dragostea de-aproape

Și zile câte sunt date.

Mai la sud de Babadag

Se află țărmul mării drag

Cu versete de principiu

Care le-a cântat Ovidiu.

N-au fost zile numai flori

Și nici cerul fără nori

Am clădit sub greul vieții

Și-am dat biruri la imperii.

Pe un țărm de timp salvat

Sfântu Andrei ne-a creștinat

Fiecare om o cruce

Pe spinare în viață o duce.

La Uspenia în altar

S-a botezat robul cu dar

Ursitoarele au vestit

Om și geniu reunit

Fiu al cerului cu soare

Cu idei răscolitoare

Din trecut menit să învingă

Cel ce-a modelat o limbă.

De ce plângi vioară bună?

Rapsodia e română

Și Balada cea frumoasă

Românie țară aleasă.

Domnitor, stâncă în credință

Ne-a lăsat cu biruință

Putna, Voroneț, Tazlău

Huși, Borzești și Hârlău

Multe sfinte ctitorii

Pomenită-i și Vaslui

Trâmbițați în toată lumea

Ce-a zidit Ștefan al III-lea.

Doamne din mormântul sfânt

Ieși și lasă un cuvânt

La zări de mileniu trei

Nu-i țara cum tu o vrei.

Din Moldova ne-a fost dat

Cuza mare om de stat

Comparat cu cei de azi

Fug vacile din islaz

Cum au tot plecat români

De scârbă de acești tăciuni.

Clasă , clasă în două șine

Parvenită în însușire

Admit toți chiar fără ghid

Ura! Hoții din partid!

Pe la înălțimea fricii

Zboară coada rândunicii

Iară voi , ne-ați tot furat

Ne-ați mințit și înșelat

Veți rămâne amintire

Fără flori și mântuire.

Doamne dă ordin la Soare

Să trimită călătoare

Raze sfinte peste mări

Până la depărtate țări.

În Infern de libertate

Nici cuvinte nu se poate

S-a umflat cleptocrația

Subminând democrația.

De la mare la Iernut

Fariseii ne-au vândut.

De-ale voastre minciuni late

Rămân valuri nemișcate.

Crezul unei vieți ce plânge

Se invită demoni s-o alunge

Toate au răspunsul lor

Câștigător e un popor.

La un cer cu mâna întinsă

Ține Biblia deschisă!

Vântul, nu suflă zadarnic

Schimbă polul cel tiranic!

Mărturisind ca acel tâlhar

Voi veți trece un hotar.

Din Hobița la Coloană

Infinitul ne tot cheamă

La o Masă a Tăcerii

Unde-i prinț un fiu al ierbii.

Ce te uiți galeș mândruță

E Poarta celor ce sărută!

Doamne câte învățăminte

În dalta unui părinte!

Din Suceava la Cazane

Cerul visului ne moare

Cine aruncă piatra în baltă

De-i sar stropii pe cravată?

Și cultura e condusă

De nebuni cu zgarda pusă

Care cenzurează artă

Și împart lături la câini

Blasfemii, colb, mărăcini

Să mai rupă rădăcini?

S-a expus bărbați cu țâțe

Asta-i proba de virtute?

Și femei, mai jos bărbați!

Să rămânem mască, frați.

Cât albastru de citit

Avea cerul nesfârșit

Iar tavanul cel cu grindă

Ei l-au dat pentru o ghindă!

Țară, țară milenară

Coiful tău de odinioară

Și brățări de la vechi daci

S-au pierdut expus frumos

Chiar în Țările de Jos.

Iar cu foc se-aprind orașe

Vin cutremure spinoase

Ard păduri, arde pământ

Și lăcașuri de cult sfânt…

Am obosit să scriu de toate

Aș da pana la o parte

Tristețile au taina lor

Sunt nespuse tuturor!

Fiecare an e parte

De hazard și nedreptate

Dar pe Iuda l-au ales

În fiece zi din mers

Nu-i nimic mai sfidătoare

Decât înalta trădare!

Cu vânzări și fapte moarte

Nu se-ajunge prea departe

Se primesc la mărturie

Și josnici la temelie. (Sorin Ismail)