Experimentul Pitești nu este doar o pagină întunecată din istoria României, ci una dintre cele mai crude forme de reeducare prin tortură din secolul XX. Spre deosebire de faimosul „Experiment Stanford” — o simulare psihologică desfășurată într-un cadru universitar american, cu voluntari și în condiții controlate — Experimentul Pitești a fost o realitate brutală, derulată între anii 1949–1952 în penitenciarul cu același nume. A fost o acțiune de „reeducare” menită să distrugă identitatea, demnitatea și credința deținuților politici, majoritatea tineri, studenți, intelectuali.
În timp ce Experimentul Stanford a fost o simplă simulare care a scăpat rapid de sub control, Experimentul Pitești a fost un plan oficializat, aplicat sistematic, cu tortură fizică și psihologică, într-o tăcere complice a regimului comunist. Umilințele, bătăile, forțarea prizonierilor să se tortureze între ei, renunțarea la propriile valori morale și religioase — toate acestea nu au fost o joacă psihologică, ci o formă organizată de distrugere a omului.
Și totuși, astăzi, în România, acest experiment abia dacă este menționat în facultăți, chiar și în cele de istorie sau științe politice. Este o rușine colectivă ascunsă sub tăcere, o amnezie educațională care dovedește cât de incomodă este încă istoria reală a comunismului. În loc să învățăm din trecut, să ne confruntăm cu adevărul și să ne onorăm victimele, alegem să tăcem.
Această lipsă de educație istorică nu doar că păstrează ignoranța, dar permite și relativizarea suferinței. Când un experiment psihologic ca cel de la Stanford este prezentat și analizat în manuale și cursuri, iar Experimentul Pitești e ignorat, se creează un dezechilibru moral. Ne amăgim că învățăm lecțiile trecutului, fără să le cunoaștem cu adevărat.
Este timpul ca facultățile din România să vorbească deschis despre Experimentul Pitești. Să îl studieze, să îl explice, să îl contextualizeze. Nu ca o simplă pagină de istorie, ci ca un avertisment viu despre cât de departe poate merge cruzimea atunci când ideologia devine mai importantă decât omul.
(Textul apartine Ameliei Daniela Ami, căreia îi multumim, iar fotografiile reprezintă scene din filmul nostru).
MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo
Pe 20 august 1907 pãrintele Lazăr Iernea a fost amendat cu 100 coroane pentru cã a…
În anul 1316, pentru a-şi asigura sprijinul clujenilor, Carol Robert de Anjou le-a acordat, prin…
Atacul „Cămășilor Albe”, Jertfă și biruință la Mărășești, 19 august 1917 Ziua de 19 august…
În zbuciumatul început de secol XX, când românii din Transilvania trăiau sub povara dualismului austro-ungar,…
17 August 1916 – „Nu mai sunt Carpații!” Strigătul lui Octavian Goga și jertfa României…
Anul 1849 a adus cu sine nu doar speranțele libertății născute din revoluția pașoptistă, ci…
Leave a Comment