La 26 iulie 1919 ofensiva maghiară este înfrântă și se retrage dincolo de Tisa. Au fost capturați mulți prizonieri.
Într-o zi arzătoare de vară, la 26 iulie 1919, glorioasa Armată Română scria o pagină de aur în istoria neamului, alungând ofensiva maghiară dincolo de Tisa și punând capăt unei amenințări directe la adresa Marii Uniri. Această zi nu este doar o bornă militară, ci o lecție de voință națională, de sacrificiu și de neclintire în fața provocărilor.
După ce Ungaria bolșevică, sub conducerea lui Béla Kun, a declanșat o ofensivă împotriva României Mari, visând să întoarcă roata istoriei și să răpească teritoriile deja unite cu Țara, românii s-au ridicat din nou ca un singur trup. Nu era vorba doar de o luptă între armate, ci de un conflict între adevăr și nedreptate, între legitimitate și revanșism.
Sub comanda marelui general Gheorghe Mărdărescu, Armata Română a trecut la ofensivă hotărâtă. Bătăliile purtate pe linia Tisei au fost aprige, dar românii, căliți în focul Marelui Război, au dat dovadă de o forță morală și de o pricepere militară fără egal. La 26 iulie, linia frontului a fost ruptă, armata roșie maghiară a intrat în derută, iar valul ei agresiv a fost împins dincolo de Tisa, cu mii de prizonieri capturați.
Această victorie nu a fost doar una militară. A fost o afirmare clară, vizibilă pentru întreaga Europă, că România își apără Unirea și granițele cu fermitate și legitimitate. Tirania roșie care amenința stabilitatea Europei Centrale a fost oprită de baionetele și inimile românilor.
26 Iulie 1919 – Ofensiva maghiară este înfrântă și se retrage dincolo de Tisa: Când Neamul și-a Răscumpărat Demnitatea cu Sabia
Intrarea românilor în Budapesta, la începutul lunii august, a fost consfințirea finală a acestei campanii de apărare. Dar 26 iulie rămâne ziua în care destinul s-a frânt în favoarea noastră, ziua în care s-a arătat lumii că România nu se lasă călcată în picioare, că nu cedează în fața amenințărilor și că duce la capăt ceea ce a început la Alba Iulia în 1918.
Astăzi, în fața veacului care s-a scurs, să ne plecăm frunțile în fața celor care au purtat cu onoare drapelul național peste Tisa. Să nu uităm niciodată că demnitatea națională se păstrează prin curaj, prin sacrificiu și prin memorie.
Cinste Eroilor de pe Tisa! Slavă Armatei Române! Trăiască România Unită și Veșnică!
