20 august 1912 – Odoreu: Glasul românesc al mulțimii amuțit cu jandarmii unguri
Pe 20 Agust 1912 la Odărău (azi Odoreu), Satu Mare, solgăbiraul ungur împrăștie cu jandarmii unguri o mare adunare poporană. Motivul: oratorii vorbeau românește și el nu înțelegea limba.
Într-o zi fierbinte de vară, la 20 august 1912, în satul Odoreu din județul Satu Mare, s-a adunat poporul românesc la o mare adunare obștească. Țăranii și intelectualii satului și ai împrejurimilor s-au strâns, animați de dorința firească de a se rosti în limba strămoșească și de a-și apăra drepturile în fața vitregiilor vremii.
Dar adunarea n-a fost lăsată să se desfășoare în pace. Solgăbiraul, reprezentantul autorității comitatense, a poruncit jandarmilor să împrăștie mulțimea, motivând că oratorii vorbeau… românește. O absurditate strigătoare la cer: pentru faptul că nu înțelegea limba poporului din mijlocul căruia își exercita puterea, el a socotit de cuviință să oprească libertatea cuvântului și să lovească în sufletul națiunii.
Românii din Odoreu au trăit atunci încă o umilință dintre multele pe care le-a îndurat neamul sub regimul străin. Limba noastră, rodul istoriei și al jertfelor, fusese socotită o vină. Ceea ce pentru țăranul român era firesc, să își audă oratorii în graiul părintesc pentru stăpânire a devenit pricină de prigoană.
Împrăștierea adunării din 20 august 1912 nu a fost însă doar un simplu incident local. Ea a arătat cât de adâncă era frica autorităților în fața unității românești. Zecile de țărani veniți cu nădejde să-și audă fruntașii rostind adevăruri despre drepturi, despre limbă și școală românească, au fost întâmpinați cu baioneta și cu brutalitatea jandarmului.
Totuși, acea zi a rămas în memoria satului ca un semn al rezistenței. Oricât au încercat unii să amuțească glasul românesc, el a răsunat mai puternic. Din asemenea momente de suferință s-a adunat puterea care avea să ducă la Marea Unire din 1918. Fiecare adunare risipită cu forța, fiecare cuvânt românesc oprit cu amenințarea puștii, fiecare umilință îndurată de poporul din Sătmar a devenit un pas spre libertate.
Astăzi, amintindu-ne de 20 august 1912, ne închinăm memoriei celor care au avut curajul să stea drepți pentru limba și drepturile lor. Odoreul a fost atunci o rană deschisă, dar și o lecție de demnitate. În fața străinului care nu înțelegea și nu voia să înțeleagă graiul românesc, satul românesc a arătat că nu poate fi clintit din rădăcinile sale.
Istoria nu uită. Poporul care își apără limba și drepturile nu poate fi înfrânt.
Ieri am fost la București, la Buftea, acolo unde Călin Georgescu era așteptat pentru a…
În toamna întunecată a anului 1940, odată cu impunerea rușinosului Dictat de la Viena, Ardealul…
16 Octombrie 1897, Ziua în care “agitația” a însemnat iubire de neam La 16 octombrie…
COMUNICAT DE PRESĂ 0011/IS/PGN/17.10.2025 Partidul Glasul Neamului: „Unitatea suveranismului românesc, o datorie față de Neam…
Suntem într-o situație extremă în țară și poporul român este distrus din toate punctele de…
Comunicat de presă Partidul Glasul Neamului: „ANAF, jos labele de pe gemul nostru” Partidul Glasul…
Leave a Comment