23 August 1944 – O notă secretă transmisă din Sibiu arată “starea de spirit a ungurilor marcată de o vie îngrijorare”. Autoritățile maghiare au inițiat măsuri de evacuare a orașului Sighet
Ziua de 23 August 1944 rămâne un moment hotărâtor în istoria României, un ceas de răscruce în care destinul național s-a schimbat pentru totdeauna. Decizia României de a rupe alianța cu Germania nazistă și de a se alia cu forțele care luptau împotriva Germaniei a fost mai mult decât un act politic, a fost un act care a dat peste cap toate calculele horthyștilor și naziștilor.
În acele clipe tulburi, în Transilvania de Nord, încă aflată sub ocupație străină, se simțea neliniștea. O notă secretă transmisă din Sibiu consemna „starea de spirit a ungurilor marcată de o vie îngrijorare”. Autoritățile maghiare se pregăteau în grabă să evacueze orașul Sighet, presimțind că vântul istoriei s-a întors împotriva lor. Era dovada că dreptatea istorică nu poate fi înăbușită la nesfârșit, că adevărul își cere locul său.
Era vremea Ungariei să simtă ce înseamnă starea de spirit a populației în timpul unor evacuări. Unii maghiari din zonă chiar au lepădat din oportunism uniformele horthyste și le-au îmbrăcat fără nicio rușine pe cele bolșevice, sovietice, așteptând cu mare entuziasm venirea Armatei Roșii.
Pentru românii ardeleni, acele zile au fost trăite cu emoție și speranță. După ani de suferință, după nedreptatea Diktatului de la Viena din 1940, venise clipa în care se întrevedea reîntoarcerea acasă, sub drapelul tricolor. Evacuarea grăbită, neliniștea celor care simțeau că stăpânirea lor e vremelnică, toate acestea nu erau altceva decât semne ale apropierii unei mari izbăviri.
Dacă pentru unii era motiv de teamă, pentru români era clipa în care se redeștepta conștiința de neam. Țărani și intelectuali, preoți și soldați, toți simțeau că jertfa și răbdarea lor nu fuseseră zadarnice. Dincolo de norii grei ai războiului, se zărea lumina unei Românii întregite, eliberate de jugul străin.
Astăzi, privind în urmă, trebuie să ne amintim cu recunoștință de acea zi și de cei care au înțeles că destinul României nu putea fi decât alături de libertate și dreptate. 23 August 1944 nu este doar o filă de istorie, ci un simbol al unității și forței noastre naționale, al glasului neamului care nu poate fi redus la tăcere.
România a dovedit atunci și dovedește mereu că, oricât de grele ar fi încercările, spiritul românesc rămâne neclintit, iar pământul strămoșesc nu poate fi înstrăinat de voința poporului său.
