În seara zilei de 24 August 1944 șeful maghiar al postului de jandarmi din Bratca, județul Bihor, a făcut arestări masive printre români, fără motiv.
Istoria neamului nostru este plină de jertfe, lacrimi și nedreptăți, dar și de dârzenie și rezistență. Una dintre aceste pagini mai puțin cunoscute s-a scris în seara zilei de 24 august 1944, în satul Bratca, județul Bihor. Atunci, șeful maghiar al postului de jandarmi, orbit de ură și de o dorință de a-și afirma dominația asupra românilor din zonă, a pornit o acțiune de arestări masive, fără niciun motiv întemeiat. Țăranii români, oameni simpli, gospodari și muncitori, au fost ridicați din casele lor, smulși de lângă familii, doar pentru vina de a fi români pe pământul strămoșesc.
Aceste arestări nu au fost altceva decât o încercare de intimidare și umilire a comunității românești, într-un moment istoric crucial. România tocmai rupese legăturile cu Germania hitleristă și intra în război alături de Națiunile Unite, împotriva fascismului. În acea atmosferă tensionată, jandarmii unguri, conștienți că stăpânirea lor în Ardeal se clatină, au încercat prin teroare să îngenuncheze sufletul românesc. Dar românii din Bratca nu s-au lăsat înfrânți. Chiar și în fața abuzului, au rămas dârzi, iar memoria lor stă mărturie peste timp.
Astfel de fapte nu trebuie uitate, căci ele arată cât de mult a suferit neamul românesc pentru a-și păstra demnitatea și libertatea. Arestările din Bratca nu au reușit să frângă voința românilor, dimpotrivă, au întărit credința lor că numai prin unitate și jertfă vor dăinui pe acest pământ. Ziua de 24 august 1944 nu este doar o filă de suferință, ci și una de demnitate: o dovadă că în fața oricărei tiranii, spiritul românesc rămâne neclintit.
Să ne amintim, să nu uităm și să transmitem mai departe adevărul, pentru ca urmașii noștri să știe că libertatea și dreptatea nu s-au câștigat niciodată fără durere și fără luptă.
