“Prinsul” Paul nu suportă aerul din închisorile din țara lui Mucușor Vodă? Păi la altețele voastre trebuie condiții specifice, medievale!
Iată știrea care zguduie temnițele mioritice: „Prinsul” Paul, prea-înalta făptură cu sânge nobil (dar vizibil diluat cu sirop de Monin), nu suportă aerul din închisorile României! Cică e prea gros, prea greu, prea neparfumat cu lavandă de Provence. Sărmanul! El, obișnuit să respire numai miresme franțuzești de foie gras încălzit pe bain-marie și arome discrete de croissant proaspăt, s-a pomenit cu miros de ciorbă de fasole și săpun ieftin de penitenciar.
Și atunci izbucnește drama medievală: cum să trăiască un „prins” în condiții de muritor? La el acasă, la Paris, când spunea „garçon, mai adu niște vin de Bordeaux”, venea chelnerul ca o săgeată. În celulă, când strigă „garçon, foie gras, repede!”, vine gardianul și îi aduce o porție de arpacaș. Catastrofă gastronomică!
Ba mai mult, omul simte lipsa saltelelor cu memorie de la hotelurile de cinci stele. Cum să dormi pe o saltea tare, când întreaga viață ai fost culcat doar pe pene de lebădă crescute cu muzică clasică? Își aduce aminte cu nostalgie de șampania rece servită în jacuzzi și oftează în fața ligheanului cu apă rece de la baie. „Vai, ce suferință, ce închisoare de Ev Mediu! Nici măcar o singură dată pe săptămână nu se servește crème brûlée!”
Dar, cine știe? Poate istoria va consemna noul Letopiseț al „Prinsului”: „Cum am fost eu persecutat în temnițele valahilor, fiindcă nu mi-au servit măcar o supă de ceapă franțuzească!”. Și atunci, neamurile vor plânge în șoapte: nu de mila lui, ci de râs.
Vae victis, Monseniore! Țara lui Mucușor Vodă e aspră, dar măcar oferă gratis aer, mâncare și cazare – lucruri pe care până și un „prins” trebuie să le suporte, fie ele și fără parfum de trufe franțuzești.
