Antiromanism

10 Septembrie 1848 – La Nădab, jud. Arad, mii de țărani români înarmaţi cu coase refuză recrutarea în armata ungară. Unii sunt împușcați pe loc

La 10 septembrie 1848, în satul Nădab, județul Arad, astăzi parte a orașului Chișineu-Criș, s-a scris cu sânge o pagină dureroasă din istoria neamului românesc. Acolo, câteva mii de români, țărani simpli, dar plini de demnitate, s-au ridicat împotriva încercării autorităților maghiare de a-i forța să se înroleze în armata ungară, într-un război care nu era al lor.

Acești țărani, înarmați doar cu coase și furci, au ales să spună „nu” în fața unei nedreptăți. Ei nu voiau să lupte sub steag străin împotriva fraților lor, nu voiau să-și verse sângele pentru o cauză care nu le aparținea. În glasul lor răsunau aceleași principii de libertate, dreptate și demnitate care, în acele vremuri, aprindeau întreaga Europă.

Însă răspunsul autorităților a fost unul crud și neiertător. Trupele militare trimise din Arad au deschis focul, iar trei români au fost executați pe loc, împușcați doar pentru că au îndrăznit să spună „nu”. Alții au fost arestați și aruncați în temnițele de la Nagyvárad (Oradea), Arad și Szeged, unde au îndurat umilințe și suferințe.

Iată ce spun sursele documentare despre acest incident din toamna anului 1848:

“10 Septembrie 1848. Nădab – conflictul dintre câteva mii de români, înarmaţi cu coase, refuzând recrutarea în armata ungară, şi unităţile militare din Arad, ce omoară şi ucid mai mulţi răsculaţi. Trei țărani români sunt împușcați pe loc pentru că s-au opus recrutării. La 10 septembrie 1848, unitățile militare maghiare din Arad au ucis 3 români la Nadab (acum parte a Chișineu-Crișului) după un conflict cu câteva mii de localnici înarmați cu coase, care au refuzat recrutarea în armata maghiară, în timp ce alții au fost închiși la Nagyvárad (astăzi Oradea), Arad și Szeged.”

Jertfa de la Nădab nu a fost un simplu incident local. Ea este parte din rezistența mai largă a românilor transilvăneni din 1848, care, în fața unei duble asupriri,sociale și naționale, s-au ridicat pentru libertate și pentru afirmarea identității lor românești. Țăranii care au căzut la Nădab nu au purtat uniforme, nu au avut arme moderne, dar au avut curajul de a înfrunta tirania cu piepturile lor goale și cu credința în Dumnezeu și în dreptatea cauzei lor.

Astăzi, la peste un veac și jumătate de la acea jertfă, datoria noastră este să nu-i uităm. Ei sunt parte din șirul nesfârșit de martiri ai neamului, care și-au dat viața pentru ca noi să trăim liberi pe acest pământ.

Nădab ne amintește că românii nu s-au plecat niciodată în fața nedreptății și că fiecare picătură de sânge vărsată pentru demnitatea națională a hrănit rădăcinile libertății noastre. În fața sacrificiului lor, să ne înclinăm cu recunoștință și să păstrăm vie memoria celor trei români împușcați pe 10 septembrie 1848 – simpli țărani, dar adevărați eroi ai națiunii române.

Glasul.info

Portalul Românilor de Pretutindeni - pledoarie pentru panromânism Contact: redactie@glasul.info

Leave a Comment

Recent Posts

29 septembrie 1944 – Jertfa românilor din Tărian, județul Bihor

Istoria neamului nostru e plină de momente de cumpănă, în care românii ardeleni au plătit…

3 zile ago

28 Septembrie 1940 – Calvarul românilor expulzați din Nord-Vestul Ardealului

Ziua de 28 septembrie 1940 rămâne înscrisă cu litere negre în istoria românilor din nord-vestul…

3 zile ago

28 septembrie 1882 – Nașterea lui Vasile Pârvan, cel care a ridicat arheologia și istoriografia noastră la rang de demnitate națională

La 28 septembrie 1882 se năștea la Huruiești în județul Bacău, Vasile Pârvan, istoric, arheolog,…

4 zile ago

25 Septembrie 1848 – Cea de-a treia Adunare populara de la Blaj nu recunoștea „uniunea silită a Transilvaniei cu Ungaria”

În toamna fierbinte a anului 1848, pe Câmpia Libertății de la Blaj, s-a scris din…

7 zile ago