13 Septembrie 1940 – Masacrul de la Ip, cea mai grea rană din Sălaj, una dintre cele mai mari tragedii românești din Transilvania

Cea mai grea rană din Sălaj, una dintre cele mai mari tragedii românești din Transilvania

Noaptea de 13 spre 14 septembrie 1940 a rămas înscrisă cu sânge în memoria poporului român. Satul Ip, din județul Sălaj, a fost lovit de una dintre cele mai cumplite atrocități săvârșite după Dictatul de la Viena: 157 de suflete românești, copii, femei, bătrâni, au fost ucise de trupele horthyste, sprijinite de unii localnici maghiari, într-o izbucnire de ură și barbarie.

Dictatul de la Viena din 30 august 1940 a rupt în două trupul viu al Transilvaniei. În timp ce armata ungară intra în satele românești, teroarea, zvonurile și suspiciunea au fost transformate în arme politice. La Ip, moartea accidentală a doi soldați unguri într-o explozie de muniție a fost folosită ca pretext pentru un masacru planificat.

Așa cum consemnează istoricul Olimpia Man:

„În noaptea de 13/14 septembrie 1940, în satul Ip, au fost uciși 157 de români, dintre care 25 de copii, 38 de femei și 85 de bărbați. Crimele au fost săvârșite de unități ale armatei ungare, sprijinite de localnici.”

Dincolo de statistici, rămân mărturiile cutremurătoare. Gavril Butcovan, tânăr de 16 ani în acea noapte, își amintea:

„Era ora 11 noaptea când a intrat compania în sat… iar când s-au auzit focurile, comandantul le-a zis soldaților: «Atenţie, companie! Valahii trag în voi!» Apoi le-a ordonat să se încoloneze și să înceapă măcelul.”

Istoricul Nicolae Pop sintetiza durerea și atitudinea creștinească a urmașilor:

„Iertăm, dar nu putem uita! Pentru că 157 de oameni au murit, în acea noapte, fără a fi avut o altă vină decât aceea de a fi români.”

Masacrul de la Ip rămâne cea mai mare crimă împotriva românilor din Transilvania ocupată în 1940. Este o lecție dură despre ce înseamnă pierderea libertății și despre prețul pe care poporul român l-a plătit pentru a-și păstra identitatea.

Astăzi, când aprindem o lumânare și ne plecăm frunțile la monumentul din Ip, noi, românii, spunem din nou: nu vom uita niciodată. Pentru că în memoria celor 157 de martiri se clădește demnitatea noastră națională.