22 septembrie 1940 – Sucutard, jertfa românilor și evreilor căzuți sub teroarea horthystă

Istoria neamului românesc este presărată cu momente de glorie, dar și cu clipe de întunecare, când românii au fost nevoiți să îndure umilințe, prigoane și moarte pentru simplul fapt că îndrăzneau să-și afirme demnitatea. Un asemenea episod tragic s-a petrecut în satul Sucutard din județul Cluj, la 22 septembrie 1940, în primele săptămâni după Dictatul de la Viena, când nordul Ardealului fusese smuls din trupul României și dat pe mâna Ungariei horthyste.

Atunci, doi români și trei evrei au fost asasinați cu sânge rece, la instigarea familiei de grofi Wass, cunoscuți pentru abuzurile și cruzimea lor. Țăranii români Iosif Moldovan și Ioan Câț nu erau altceva decât oameni simpli, gospodari, care avuseseră curajul, cu doi ani înainte, să-l dea în judecată pe contele Albert Wass pentru violențe și leziuni corporale. Curajul lor, însă, avea să fie plătit cu viața. Alături de ei au fost arestate și surorile Estera și Rozalia Mihály, acuzate de grof că ar fi simpatizat cu autoritățile românești și că ar fi dus o pretinsă „activitate comunistă”.

Toți aceștia, oameni nevinovați, au fost duși sub pază militară până în comuna Țaga. Acolo, în zorii zilei de 23 septembrie, au fost împușcați mișelește și aruncați într-o groapă comună, fără cruce, fără lumânare, fără lacrima unei familii care să le poată cinsti memoria.

Iată cum este redat tragicul și odiosul eveniment în sursele istorice:

“SUCUTARD jud. Cluj, 22 septembrie 1940: sunt ucişi prin împuşcare doi români şi trei evrei. La instigarea familiei grofului Albert Wass au fost arestaţi Iosif Moldovan şi Ioan Câţ, persoane ce în 1938 l-au împrocesuat pe conte sub învinuirea de producere de leziuni corporale. Au mai fost arestate Estera şi Rozalia Mihaly, bănuite de grof a fi prestat activităţi comuniste. Sunt transportaţi sub pază militară în comuna Ţaga unde o dimineaţă mai târziu sunt împuşcaţi şi aruncaţi într-o groapă comună.”

Dar sângele lor nu s-a scurs în zadar. El a devenit sămânța din care s-a născut dârzenia românilor ardeleni, hotărâți să nu uite niciodată nedreptatea Dictatului de la Viena. Jertfa lor, împreună cu a miilor de români persecutați între 1940 și 1944, este dovada că demnitatea unui popor nu poate fi înfrântă de niciun grof, de niciun general și de niciun dictat străin.

Astăzi, datoria noastră sfântă este să cinstim memoria acestor martiri, români și evrei deopotrivă, care au murit pentru simplul fapt că au rămas fideli adevărului, dreptății și legăturii lor cu pământul strămoșesc. În fața gropii comune de la Țaga să ne închinăm, știind că jertfa lor nu a fost în zadar: România Mare avea să renască în 1944-1945 și să redea Ardealul la sânul Patriei.

Să nu uităm niciodată Sucutardul. Să nu uităm niciodată că libertatea noastră de azi este plătită cu sânge și suferință. Să transmitem generațiilor viitoare adevărul și să le arătăm că românul, oricât ar fi prigonit, se ridică din nou, cu tricolorul în mână și cu credința în dreptatea lui Dumnezeu și în veșnicia neamului său.