16 Octombrie 1897 – Ziua când a fi român și a nu-ți ascunde dragostea de țară însemna “agitație” împotriva statului

16 Octombrie 1897 - Ziua când a fi român și a nu-ți ascunde dragostea de țară însemna "agitație" împotriva statului

16 Octombrie 1897, Ziua în care “agitația” a însemnat iubire de neam

La 16 octombrie 1897, la Orșova, un avocat român pe nume Petru Calciunar a fost dus în fața tribunalului de la Biserica Albă. Sentința? Cinci zile de închisoare și o amendă de o sută de coroane. „Crima” lui? Agitație. În aceeași zi, un alt român, Ioan Neagu din Gladna Română, a fost osândit la șase luni de închisoare pentru aceeași vină. Dar ce însemna atunci „agitația”? Nu instigare la ură, nu răzmeriță, nu trădare. Însemna, pur și simplu, a fi român și a nu-ți ascunde dragostea de țară.

În ochii stăpânirii străine, orice fir tricolor purtat la piept, orice cuvânt rostit cu demnitate despre neamul românesc, orice cântec închinat țării erau fapte primejdioase. În ochii celor care ne-au vrut robi și tăcuți, iubirea de patrie era o vină. Dar pentru noi, românii, acea vină a fost o virtute. A fost flacăra care a ținut vie conștiința națională într-o vreme când a rosti “România” era un act de curaj.

Astăzi, poate părem liberi. Dar libertatea nu înseamnă doar lipsa lanțurilor, ci și păstrarea demnității pentru care alții au suferit. Petru Calciunar și Ioan Neagu n-au ridicat arme, n-au aprins războaie, ci doar au refuzat să tacă atunci când li s-a cerut să-și uite neamul. Ei sunt dintre acei români care au înțeles că tăcerea poate ucide un popor mai repede decât sabia.

Când ne amintim de ei, nu trebuie doar să privim în trecut, ci să privim în noi înșine: mai avem astăzi curajul “agitației”? Curajul de a spune adevărul românesc atunci când ni se cere să-l ascundem sub vorbe străine? Curajul de a purta tricolorul nu doar pe haine, ci și în suflet?

Istoria nu e doar o carte veche, e o oglindă. Iar în ea se vede limpede că, de-a lungul veacurilor, românii nu au fost învinși decât atunci când au uitat să fie agitați pentru țara lor.

Glorie celor care au plătit prețul dragostei de neam cu lanțuri, umilință și temniță. Ei sunt temelia pe care s-a ridicat România noastră, cea care nu trebuie să uite niciodată că a fi român înseamnă, de fapt, a fi “vinovat” de iubire de patrie.

Glasul.info

Glasul.info

Portalul Românilor de Pretutindeni - pledoarie pentru panromânism Contact: redactie@glasul.info

Lasă un răspuns

" data-api-host="https://cdn.2performant.com" src="https://cdn.2performant.com/l2/link2.js?ver=9a1c7f570a6cba96e81f5ee4341a7cc4" id="link2Script-js">