Domnule Ministru,
Vă adresez prezenta scrisoare deschisă din preocupare pentru respectarea demnității instituționale și a suveranității culturale a statului român, în contextul unei conduite publice care, prin consecințele sale simbolice, se dovedește cel puțin nepotrivită pentru rangul unei funcții ministeriale în Guvernul României.
Pagina oficială de Facebook a ministrului Culturii constituie, fără echivoc, o platformă de comunicare publică a unei instituții a statului, nu un spațiu privat. În această calitate, opțiunile editoriale și vizuale asumate acolo produc efecte semnificative în ordinea simbolică a vieții publice. Practica sistematică a publicării mesajelor în format bilingv, română și maghiară, însoțită de afișarea concomitentă a drapelului României și a Ungariei, excede cadrul cultural ori administrativ și capătă valențe ostentative, cu un pronunțat caracter provocator și o încărcătură politică dificil de ignorat.
Precizez, pentru evitarea unei forme de echivoc: România este un stat democratic și tolerant, cu un parcurs constant de garantare și respectare a drepturilor minorităților naționale. Nimeni nu contestă dreptul comunităților etnice de a-și cultiva limba și cultura. Totuși, insistența ca toate mesajele publice difuzate pe platforma oficială a unui ministru al Culturii din România să fie dublate în limba maghiară și acompaniate de drapelul unui alt stat depășește sfera unui gest de includere culturală. Ea se configurează ca o demonstrație de forță simbolică, susceptibilă de a alimenta percepția unui dublu standard în exercitarea funcției publice și de a tensiona raportarea la cadrul constituțional.
Mai mult, repetarea cu obstinație a acestui tip de reprezentare publică lasă impresia urmăririi unei agende identitare paralele cu cea a statului român, inducând o inacceptabilă ambiguitate în privința loialității simbolice față de România. Într-un context european marcat de sensibilități identitare și de provocări recurente la adresa suveranității statelor, responsabilitatea unui ministru al Culturii este aceea de a întări coeziunea și de a respecta cu rigoare normele instituționale, nu de a promova, pe canalele oficiale, însemnele naționale ale unui alt stat.
Invocarea multiculturalismului pentru a justifica această practică deturnează sensul conceptului. Respectul față de minorități nu presupune ridicarea la rang oficial, pe canalele de comunicare ale unui ministru, a simbolurilor naționale ale altui stat. Aceasta nu înseamnă diversitate, ci un dublu limbaj; nu semnifică integrare, ci o exhibare identitară neadecvată cadrului public instituțional.
În numele demnității instituțiionale și al respectului datorat tuturor cetățenilor României, indiferent de apartenența etnică, vă solicit să încetați aceste practici cu potențial provocator și să reveniți la o conduită publică în deplină concordanță cu exigențele funcției de demnitate pe care o exercitați.
Cu considerație,
ANDREI POPETE PĂTRAȘCU
