Politica morților vii

“În România toți morții se pricep la politică.”, scria azi un jurnalist ieșean pe un grup de discuții

Și la vot se pricep. Politica morților vii. La fiecare alegeri sunt pline listele de morți și autoritățile spun că e FOARTE BINE așa, nimic ilegal. Doar că au “uitat” niște funcționari să-i îndepărteze de pe liste . Noi suntem țara tuturor posibilităților.

Politica morților vii

În România, democrația nu moare niciodată. Nici măcar atunci când cetățenii… au murit. Dimpotrivă: la fiecare rundă de alegeri, morții revin disciplinat pe listele electorale, cu drepturi depline, cu CNP, cu domiciliu stabil și, uneori, cu o fidelitate de partid de invidiat.

La noi, mormântul nu e capăt de drum, ci doar o schimbare de secție de votare. Bunicii care nu mai știu ce e lumea asta de ani buni sunt, brusc, foarte activi civic. Se pricep la politică, înțeleg perfect programe electorale și, mai ales, știu exact unde trebuie pus ștampila. Cine spune că participarea civică e scăzută nu a fost atent la cimitire.

Autoritățile ne liniștesc: e „foarte bine”. Nimic ilegal. Doar niște funcționari care „au uitat” să șteargă niște morți de pe niște liste. O scăpare minoră, repetată consecvent de 30 de ani. La noi, uitarea administrativă e politică publică.

România, țara tuturor posibilităților: unde vii plătesc taxe, iar morții votează. Unde evidența populației e mai degrabă literatură fantastică. Unde democrația e atât de robustă, încât funcționează și dincolo de viață.

Poate de aceea nu se schimbă nimic. Electoratul e etern. Iar când vii îndrăznesc să comenteze, li se spune să stea liniștiți: morții știu ei mai bine.