Jurământ românesc pe pământ străin la 26 ianuarie 1919, Piața Sena din Roma
La 26 ianuarie 1919, în inima Romei, pe pământ italian, s-a rostit un jurământ care nu aparținea doar unor soldați în uniformă, ci întregului neam românesc. În Piața Sena, soldații Regimentului 3 „Crișan”, parte a Legiunii Voluntarilor Români din Italia, au depus jurământul militar, legându-și definitiv destinul de România Mare, încă în plină zidire.
Acești oameni nu erau mercenari și nici simpli prizonieri eliberați. Erau români smulși din satele și orașele Transilvaniei, Banatului, Bucovinei și Partiumului, siliți să lupte sub steag străin, dar care nu și-au pierdut nici limba, nici credința, nici conștiința națională. În lagărele Italiei, în ani de privațiuni și suferință, s-a născut în ei o voință de fier: aceea de a lupta pentru propria patrie.
Ceremonia din 26 ianuarie 1919 a avut o încărcătură simbolică profundă. Sub drapelul tricolor, binecuvântați de preot și încadrați în rânduri drepte, soldații Regimentului „Crișan” au jurat credință României Mari. Roma, cetatea eternă, devenea martora unei renașteri naționale: români care, după secole de dominație străină, își afirmau dreptul la unitate, libertate și demnitate.
Legiunea Voluntarilor Români din Italia a fost mai mult decât o unitate militară. A fost expresia maturizării politice și naționale a românilor din Imperiul Austro-Ungar, dovada că idealul unirii nu era doar un deziderat diplomatic, ci o voință colectivă susținută cu armele în mână. Regimentele „Horea”, „Cloșca” și „Crișan” purtau nume-simbol, legate de răscoala și jertfa moților, amintind că lupta pentru dreptate și libertate are rădăcini adânci în istoria noastră.
Jurământul depus la Roma a fost, în fapt, un legământ cu viitorul. Acești soldați aveau să se întoarcă în țară, să fie încorporați în Armata Regală Română și să participe la apărarea Marii Uniri în anii grei 1918–1920. Drumul lor de la prizonierat la oaste națională este una dintre cele mai curate și mai impresionante pagini ale istoriei militare românești.
Astăzi, 26 ianuarie 1919 rămâne un reper al demnității românești în afara granițelor. Este dovada că România s-a făurit nu doar la Alba Iulia, ci și în lagărele prizonierilor, pe fronturi străine și în piețe străvechi, unde români cu suflet mare au jurat să fie, mai presus de orice, slujitori ai neamului lor.
