La 19 februarie 1876, în satul Hobița din județul Gorj, se năștea un copil de țărani care avea să schimbe pentru totdeauna limbajul sculpturii moderne: Constantin Brâncuși. Din inima Olteniei, dintr-un univers rural în care lemnul, piatra și credința făceau parte din firescul vieții, s-a ridicat un spirit care a dus esența românească până în marile capitale ale lumii.
Hobița nu a fost doar locul nașterii sale, ci matricea formării sale interioare. În simplitatea caselor țărănești, în stâlpii sculptați ai pridvoarelor, în troițele și motivele populare care împodobeau gospodăriile, Brâncuși a descoperit limbajul formelor pure. Mai târziu, la Paris, el nu și-a renegat niciodată originile. Dimpotrivă, le-a sublimat. A dus cu el, în inima artei universale, geometria și simbolistica satului românesc.
Opera sa nu este doar un exercițiu estetic, ci o mărturisire identitară. „Coloana fără Sfârșit” evocă stâlpul funerar și ideea de continuitate, „Masa Tăcerii” și „Poarta Sărutului” sunt impregnate de arhaic și de ritual, iar „Pasărea Măiastră” transformă mitul popular într-un simbol al zborului spiritual. În toate aceste lucrări pulsează o Românie profundă, ancestrală, ridicată la rang de universalitate.
Brâncuși a promovat România nu prin discursuri politice, ci prin forța formelor sale. În atelierele și muzeele Occidentului, numele său a devenit sinonim cu modernitatea sculpturii, iar odată cu el a fost rostit și numele țării din care provenea. A arătat lumii că un artist format într-un sat gorjean poate redefini arta secolului XX. A demonstrat că valorile românești, simplitatea, verticalitatea, spiritualitatea, pot sta la temelia unei opere de anvergură mondială.
Legătura sa cu poporul român nu a fost una declarativă, ci organică. Deși a trăit mare parte din viață în Franța, a rămas atașat de limba, tradițiile și ethosul românesc. Ansamblul monumental de la Târgu Jiu este dovada supremă a acestei fidelități: o ofrandă adusă eroilor români și, totodată, o sinteză a gândirii sale artistice.
La 19 februarie ne amintim că România nu înseamnă doar geografie, ci și spirit creator. Prin Constantin Brâncuși, satul Hobița a devenit un reper pe harta culturii universale. El ne-a învățat că adevărata măreție se naște din rădăcini adânci și că identitatea asumată cu demnitate poate cuceri lumea.
